patriarhul > Interviuri > 13 septembrie 2007 - Interviu acordat Radio TRINITAS de IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, Patriarhul ales al Bisericii Ortodoxe Romane

13 septembrie 2007 - Interviu acordat Radio TRINITAS de IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, Patriarhul ales al Bisericii Ortodoxe Romane

- IPS Voastra, in urma votului Colegiului Electoral Bisericesc ati fost chemat de Biserica la cea mai inalta slujire, slujirea in demnitatea de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane. Cu ce ganduri ati primit aceasta chemare sfanta a Bisericii? 

In primul rand, am primit aceasta ca pe o chemare sfanta pe care Dumnezeu ne-o adreseaza prin Sf. Sinod si prin Colegiul Electoral Bisericesc. Imi dau seama si de marea responsabilitate pe care o implica aceasta noua slujire, dar in acelasi timp am si credinta puternica in ajutorul lui Dumnezeu, in rugaciunile tuturor celor care ne pomenesc la slujba si in sfatuirea pe care o primim din partea Inalt Prea Sfintitilor si Prea Sfintitilor Ierarhi din Biserica Ortodoxa Romana, din partea clerului, din partea credinciosilor, din partea intelectualilor care doresc binele Bisericii.

- IPS Voastra, in cuvantul de aseara ati facut o chemare la unitate. Ati cerut ajutorul credinciosilor, ajutorul preotilor in aceasta misiune pe care o incepeti.

Unitatea este darul Duhului Sfant in Biserica, un dar pe care trebuie sa-l pastram, sa-l pretuim si sa-l cultivam. De aceea, noi in Crez marturisim credinta noastra in Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica. Deci, unitatea este legata de sfintenie. Una sfanta insemneaza ca Biserica se mentine in unitate atunci cand oamenii cauta sfintirea gandurilor, cuvintelor, vietii, si cu cat e mai profunda aceasta cautare a mantuirii si a sfinteniei cu atat si comuniunea sau unitatea in Biserica este mai puternica. Deci, unitatea in lumea pacatului este mereu amenintata - cum spunea un scriitor bisericesc in secolul al IV-lea - de fragmentare, de slabire, datorita gandirii noastre adesea influentata de ispite, de porniri egoiste, dar cand oamenii se apropie mult de Hristos se apropie si unii de altii. Cu cat ne apropiem mai mult de Hristos, prin Duhul Sfant, prin rugaciune, prin Sf. Taine, prin fapta buna, cu atat de apropiem si intreolalta, si formam Biserica. Deci, unitatea e un dar al lui Dumnezeu, dar noi suntem chemati sa il pastram si sa il cultivam.

- De asemenea, ati vorbit despre o cooperare intre credinciosi si preoti, o conlucrare intre ierarhie si oamenii credinciosi.

Da, pentru ca nimeni in Biserica nu poate rezolva singur toate problemele. De aceea, facem totdeauna apel sa fim ajutati, ca si noi sa putem ajuta la randul nostru Biserica si societatea. Dupa cum vedem ca in Sf. Liturghie este nevoie nu doar de preot, ci si de raspunsuri la strana sau din partea credinciosilor, tot asa si lucrarea misionara a Bisericii, care trebuie sa aiba ca model Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie, trebuie ca sa facem lucrurile impreuna. Exista responsabilitati si slujiri diferite. Pe de alta parte noi consideram ca tot ceea ce am spus aseara nu inventam, ci exista aceasta realitate, si doar dorim sa subliniem faptul ca bogatia spirituala a Ortodoxiei vine din aceasta conclucrare, din aceasta aparare a dreptei credinte impreuna si promovarea dreptei credinte. Ma gandesc de pilda la misiunea extraordinara pe care o face profesorul de Religie, care sunt constiinciosi. In scolile publice, in aceste institutii de invatamant, daca ei vorbesc tinerilor si copiilor despre iubirea lui Hristos si despre iubirea fata de Biserica, ne aduc o bucurie tuturor. Deci, exista o multime de laici care sunt prezenti in scoli, care sunt prezenti in institutii de asistenta sociala, in centre de restaurare de carte si icoana veche, sau chiar in centre si ateliere de pictura. Sunt o multime de talente pe care Biserica le foloseste ca fiind darul lui Dumnezeu cultivat in credinta de catre cei care l-au primit in folosul tuturor. Avem mare nevoie de cooperarea cu specialisti, cu intelectuali, cu oameni care sunt ingineri, arhitecti, mai ales in construirea de biserici, iar pentru viitoarea Catedrala patriarhala din Bucuresti, numita de catre PF Parinte Patriarh Teoctist \'Catedrala Mantuirii Neamului\', avem mare nevoie nu numai de sprijin financiar, ci si de cooperarea unor specialisti si de o contributie din partea tuturor in asa fel incat Catedrala sa fie un simbol al sufletului frumos si binecuvantat de Dumnezeu al neamului romanesc, al romanilor credinciosi si jertfelnici.

- In istoria Bisericii Ortodoxe Romane, fiecare Patriarh a adus lucruri noi in misiunea Bisericii, insa fiecare a pastrat o continuitate. IPS Voastra, in cuvantul de aseara ati vorbit despre mostenirea PF Parinte Patriarh Teoctist.

Cred ca aceasta mostenire este una foarte pretioasa pe care trebuie sa o pastram, sa o pretuim, sa o cultivam si aceasta mostenire devine pentru noi un izvor de inspiratie, chiar daca unele metode de pastoratie se amplifica acum, folosind radio-ul. Avem nevoie de un radio pentru intreaga Biserica, de un cotidian pentru intreaga Biserica, nu doar pentru Mitropolia Moldovei si Bucovinei. Chiar daca metodele se amplifica sau se imbogatesc, totusi ne inspiram din suflul, din elanul mostenirii acesteia, pentru ca ce a facut PF Parinte Patriarh Teoctist a facut impreuna cu Sinodul si cu intelepciunea si echilibrul PF Sale s-a pastrat deodata Traditia, dar nu ca pe o realitate intepenita, ci ca pe o realitate vie. De fapt, Traditia este viata Bisericii de-a lungul secolelor.

- IPS Voastra, astazi Biserica trece printr-o perioada grea, o perioada dificila cu multe probleme. Care sunt provocarile Bisericii Ortodoxe astazi? Cu ce avem de luptat, cu ce ne confruntam?

Primele si cele mai mari provocari sunt secularizarea, sectarismul si sincretismul. Secularizarea insemneaza construirea vietii societatii si a omului fara referinta la Dumnezeu, ca si cand Dumnezeu n-ar exista. Sectarismul insemneaza fragmentarea in ceea ce priveste fenomenul religios, tendinta sectelor de a se comporta ca o realitate nascuta din ruptura sau din dezbinare. Sincretismul insemneaza punerea pe acelasi plan a religiilor sau amestecul dintre credinta adevarata si superstitie, amestecul dintre credinta ortodoxa si unele tendinte de imprumuturi din alta parte, din alte traditii sau din alte religii, a unor elemente care nu sunt compatibile. Acest fenomen a fost combatut de Sf. Parinti, nu este ceva nou, iar in cartile noastre de cult se combate vrajitoria si se spune ca este pacat daca mergem la vrajitoare, la descantatoare sau la altii asemenea acestora. Deci, noi avem totdeauna o lupta in a pastra unitatea Ortodoxiei, deoarece datorita pacatului exista tendinta in om de a veni la religia naturala, adica sa ne facem un dumnezeu dupa chipul si asemanarea patimilor noastre. Zeii pagani au fost proiectii ale patimilor noastre. Crestinismul inseamna contrariul si e religia care e revelata si nu isi are radacinile pe pamant, ci in ceruri. Noi avem asceza, avem curatia, sfintenia vietii, la care suntem chemati. Crestinismul a intrat in conflict cu idolatria, cu politeismul, cu religiile acestea izvorate din natura pacatoasa, tocmai pentru ca Dumnezeu doreste schimbarea omului, nu confirmarea lui in starea de pacat, ci eliberarea de pacat, sfintirea si unirea cu Hristos Mantuitorul nostru. Aceasta lupta este una pe termen lung. Avem nevoie de o educatie nu doar pentru scolile de teologie, ci si pentru credinciosi. Trebuie sa-i invatam pe credinciosi ce este ortodox si ce nu este ortodox, ce este dreapta credinta si ce este imprumut fie din folclor, fie din alte traditii. Deci, secularizarea, sectarismul si sincretismul sunt preocupari contemporane, pentru noi fiind o datorie principala de a ne pazi de ele. In al doilea rand am putea spune ca exista si tendinta de a reduce Biserica la o simpla institutie sociologica si a uita dimensiunea ei divina. Or, noi trebuie sa aratam ca Biserica este in lume, dar nu e din lume, ca este si o realitate sociologica, dar in primul rand este o realitate spirituala, dumnezeiasca, divino-umana. Prezenta harului Preasfintei Treimi in Biserica este temelia Bisericii. Deci, Hristos Domnul, Care ne-a adus harul Preasfintei Treimi, in care se vede dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh, trebuie sa fie pentru noi definitia cea dintai a Bisericii. De aceea, este numita \'Trupul tainic al lui Hristos\' si \'Templu al Duhului Sfant\', iar partea sociala, partea aceasta de institutie din lume este si ea necesara, dar nu putem reduce Biserica la o simpla institutie de binefacere sau la o simpla institutie de arta, chiar daca ar fi arta religioasa. Trebuie mereu sa ne luptam ca sa nu secularizam intelesul nostru privind Biserica.

- In Duhul Scripturii, pe marturia Sf. Parinti, ati vorbit intotdeauna despre legatura dintre slujirea liturgica si misiunea sociala a Bisericii. In ce se concretizeaza aceasta prioritate a Bisericii?

Se concretizeaza prin aceea ca noi, cand aducem o contributie in spitale, in scoli, in unitati militare, in penitenciare, organizam mai intai un paraclis, unde ii invatam pe oameni sa se roage, ca impreuna cu rugaciunea sa dezvoltam si activitatea sociala. Sa nu despartim niciodata opera sociala de liturghie, adica trebuie sa sfintim toate activitatile noastre prin rugaciune, prin impartasire cu Sf. Taine, si din aceasta lumina a lui Hristos prezenta in oameni se desfasoara si dupa aceea si opera sociala. Altfel, vom ajunge ca o simpla institutie filantropica fara referinta la Hristos.

- IPS Voastra, in incheierea interviului nostru, as dori sa adresati un gand ascultatorilor nostri, care sunt si pastoritii IPS Voastre.

Noi dorim ca toti credinciosii condusi de parintii duhovnicesti din parohii si din manastiri, cu binecuvantarea arhipastorilor fiecarei eparhii, sa avem bucuria de a simti cat de mult ne iubeste Dumnezeu si cat de mult se bucura El ca noi raspundem la iubirea lui prin rugaciune si prin fapte bune.
 
(Interviu realizat in dimineata zilei de 13 septembrie 2007 de catre Ciprian Olinici, redactor sef adjunct Radio TRINITAS).
Foto Evenimente
Anul omagial - 2017
Filantropia Bisericii
Hotărâri ale Sfântului Sinod