Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, rostit cu prilejul proclamării
'Anului comemorativ al Părintelui Dumitru Stăniloae', în Catedrala Mitropolitană
Sfântul Spiridon Nou din București, în ziua Sărbătorii
Sfinților Trei Ierarhi, miercuri, 30 ianuarie 2013:
Congresul Facultăților de Teologie Ortodoxă, care a avut loc la Atena în anul 1936, a exprimat necesitatea ca teologia ortodoxă să elaboreze
o sinteză neopatristică, bazată pe teologia Sfinților Părinți ai Bisericii, interpretată în contextul lumii contemporane.
Prin aceasta se arată că Tradiția Bisericii este o realitate dinamică vie și mereu actuală, o fidelitate reînnoită față de Sfânta Scriptură și față de Sfinții Părinți ca fiind cei mai statornici și siguri interpreți ai Sfintei Scripturi.
Același congres de la Atena recomanda ca Sfinții Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur să devină ocrotitorii sau patronii spirituali ai Școlilor de Teologie Ortodoxă, ca fiind modele pentru teologia ortodoxă, adică modele de apărare și promovare a credinței ortodoxe în contextul cultural al fiecărei epoci, pentru mântuirea oamenilor.
Fiind mari păstori de suflete acești ierarhi au elaborat o teologie misionară și pastorală, unind permanent viața spirituală cu învățătura de credință a Bisericii.
Printre teologii ortodocși de renume care au reușit să realizeze o sinteză neopatristică în secolul al XX-lea, pot fi amintiți George Florovski (1893-1979) și Vladimir Lossky (1903-1959), din diaspora rusă, Ioan Karmiris (1904-1991) din Grecia, Iustin Popovici (1894-1979) din Serbia, dar mai ales teologul român Părintele Dumitru Stăniloae (1903-1993).
Părintele Dumitru Stăniloae era considerat de teologul francez Olivier Clément (1921-2009) ca fiind
'cel mai mare teolog al secolului al XX-lea', iar distinsul patrolog grec Stelianos Papadopoulos (1933-2012) considera că părintele Dumitru Stăniloae nu numai a cunoscut foarte bine și a folosit masiv teologia Sfinților Părinți, ci chiar i-a continuat, adâncind teologia lor, încât 'pe unii chiar i-a întrecut', folosindu-se și de dezvoltarea gândirii filosofice din epoca patristică până azi.
Părintele Dumitru Stăniloae a tradus și comentat opere majore ale Sfinților Părinți (24 volume), inclusiv monumentala
Filocalie în 12 volume, unde notele explicative sunt adesea aprofundări teologico-mistice de o copleșitoare bogăție spirituală.
În toate studiile sale dogmatice Părintele Dumitru Stăniloae folosește gândirea Sfinților Părinți și o prezintă într-o formă vie, existențială, încât Sfinții Părinți devin contemporani și prieteni cu cititorii acestei teologii.
Temele și accentele majore ale teologiei Părintelui Dumitru Stăniloae sunt:
Sfânta Treime, Sfânta Biserică și îndumnezeirea omului prin iubirea lui Hristos.
1.  Â
Dumnezeul creștinilor este Sfânta Treime numită de Părintele Dumitru Stăniloae
'structura supremei iubiri'. Sfânta Treime a creat lumea ca dar al iubirii Sale, iar omul ca persoană a fost creat după chipul Persoanelor veșnice ale Sfintei Treimi, pentru a participa la viața și iubirea veșnică a Sfintei Treimi.
2.  Â
Iisus Hristos - Unul din Sfânta Treime este Fiul lui Dumnezeu Care S-a făcut Om după natură, ca omul să devină dumnezeu după har. Iisus Hristos este temelia și capul Bisericii, întrucât
prin El se dăruiește oamenilor viața veșnică a Preasfintei Treimi, a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh.
În acest sens,
eclesiologia Părintelui Dumitru Stăniloae este prin excelență o eclesiologie trinitară în care unitatea internă a Bisericii se realizează prin
mărturisirea dreptei credințe în Sfânta Treime și prin participarea credincioșilor din Biserică la viața Sfintei Treimi descoperită oamenilor în Hristos și prin Hristos, și comunicată lor prin lucrarea Duhului Sfânt, Care purcede din Tatăl și Se odihnește în Fiul. Duhul Sfânt confirmă iubirea veșnică a Tatălui către Fiul și a Fiului către Tatăl, iar în Biserică El împărtășește oamenilor această iubire eternă ca
har al paternității duhovnicești în Sfânta Taină a Hirotoniei și ca har al filiației duhovnicești în Sfânta Taină a Botezului, prin care creștinii devin
fii după har ai Tatălui ceresc și frați întru Hristos. De aceea, rătăcirea de la dreapta credință a Bisericii lui Hristos devine rupere a comuniunii cu Biserica lui Hristos.
3.   Fiind
teolog al Sfintei Treimi, Părintele Dumitru Stăniloae este și
teolog al iubirii creștine, ca iubire a lui Hristos comunicată oamenilor prin oamenii milostivi.
Ca teolog al Sfintei Treimi, Părintele Dumitru Stăniloae se folosește de învățătura despre Sfânta Treime a Sfântului Vasile cel Mare și a Sfântului Grigore Teologul, interpretată de Sfântul Maxim Mărturisitorul, iar
ca teolog al filantropiei divine și eclesiale, el se inspiră din teologia Sfântului Ioan Gură de Aur, la care se adaugă teologia filocalică a lui Diadoh al Foticeii și a Sfântului Isaac Sirul.
Prin teologia sa vastă, profundă și bogată, ca sinteză creatoare între Tradiție și actualitate, Părintele Dumitru Stăniloae rămâne în memoria Bisericii
un mărturisitor al iubirii divine și un apărător al demnității umane, atât în timp de libertate, cât și în timp de prigoană. Pentru Părintele Dumitru Stăniloae
persoana umană este permanentă taină și permanentă noutate. Întrucât era un om al rugăciunii tainice, el a scris o teologie care îndeamnă mereu la rugăciune, la unirea omului cu Dumnezeu, Izvorul vieții și bucuriei veșnice. Orizontul larg și profunzimea creatoare a teologiei Părintelui Dumitru Stăniloae l-au făcut cunoscut nu numai în România ci și în străinătate (vezi volumul colectiv
'Părintele Dumitru Stăniloae în conștiința contemporanilor', Editura TRINITAS, Iași 2003).
Opera sa este din ce în ce mai mult tradusă în limbi străine (franceză, germană, engleză, greacă, rusă ș.a.) și atent studiată în teze de doctorat și teze de licență în România și străinătate, atât de teologi ortodocși, cât și de teologi romano-catolici, anglicani, luterani, reformați și baptiști.
Ținând seama de darul pe care Dumnezeu l-a făcut Bisericii noastre prin persoana și opera Părintelui Dumitru Stăniloae, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2013 ca
An comemorativ al Părintelui Dumitru Stăniloae în școlile de teologie din Patriarhia Română, deoarece în acest an se împlinesc 110 ani de la nașterea sa și 20 de ani de la trecerea sa la cele veșnice.
Concursul Național 'Dumitru Stăniloae' se află deja în desfășurare, iar premianții la nivel de Patriarhie vor fi evidențiați la București cu prilejul Sărbătorii
Sfinților Împărați Constantin și Elena, 21 mai 2013, hramul istoric al Catedralei Patriarhale, în acest
An omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena.
O serie de conferințe, simpozioane și expoziții vor evidenția în diferite centre universitare importanța și semnificația operei Părintelui Dumitru Stăniloae în lucrarea de înnoire și îmbogățire a teologiei și spiritualității ortodoxe contemporane și a culturii românești. În amfiteatrul
'Dumitru Stăniloae' din
Facultatea de Teologie Ortodoxă din București și la
Centrul Național de Formare Continuă 'Dumitru Stăniloae' din București, cu ocazia hramului mare al Catedralei Patriarhale,
'Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou', 27 octombrie 2013, vor fi evidențiate personalitatea și opera Părintelui Dumitru Stăniloae.
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
