Biserica Ortodoxă sărbătoreşte la 06 ianuarie 2016 Botezul Domnului. Sărbătoarea aminteşte de Botezul în apa Iordanului a Mântuitorului Iisus Hristos şi de recunoaşterea Lui ca Mesia de către Sfântul Ioan Botezătorul. Praznicul se mai numeşte Epifania sau Teofania, adică Arătarea Domnului.
La Catedrala Patriarhală, Slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, împreună cu Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.
În această zi de sărbătoare a fost citită Pericopa Evanghelică de la Sfântul Evanghelist Matei, capitolul 3, versetele de la 13 la 17: „În vremea aceea a venit Iisus din Galileea la Iordan, către Ioan, ca să fie botezat de el. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de către Tine, şi Tu vii la mine? Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat. Iar după ce S-a botezat Iisus, în clipa când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Ioan a văzut Duhul lui Dumnezeu pogorând-Se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată, un glas din ceruri care a zis: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit”.
În cuvântul de învăţătură rostit în Catedrala Patriarhală, după citirea Pericopei Evanghelice, Preafericirea Sa a explicat înţelesurile ce reies din Sfânta Evanghelie rostită astăzi la Sfânta Liturghie.
Botezul este Sfânta Taină de temelie a vieţii creştine
„Sărbătorea aceasta ne aduce aminte de faptul că Botezul este o lucrare mântuitoare, sfinţitoare, ce constă în refacerea legăturii oamenilor cu Dumnezeu prin Dumnezeu Omul, prin credinţa în Iisus Hristos, prin credinţa în Sfânta Treime pe care El ne-a descoperit-o şi prin Botez. De aceea, Botezul este Sfânta Taină de temelie a vieţii creştine după cum este şi temelia activităţii mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos. Şi anume, această refacere a legăturii oamenilor cu Dumnezeu prin Dumnezeu Omul Iisus Hristos Care Se botează în apele Iordanului, se arată şi prin faptul că Sfintele Evanghelii arată că atunci când S-a botezat în Iordan Mântuitorul Iisus Hristos Cerurile s-au deschis. În interpretarea Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, deschiderea Cerurilor înseamnă comuniunea lui Dumnezeu cu oamenii şi a oamenilor cu Dumnezeu, legătura de iubire veşnică a lui Dumnezeu cu oamenii şi a oamenilor cu Dumnezeu, cerurile fiind deschise”, a spus Patriarhul României.
Sfinţirea cea Mare a Apei
După rugăciunea Amvonului soborul slujitor a ieşit din Catedrala Patriarhală, iar Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel, a oficiat Sfinţirea cea Mare a Apei (Agheasma mare), în faţa Reşedinţei Patriarhale.
După intonarea troparelor care amintesc de Botezul Domnului: Glasul Domnului peste ape strigă..., Astăzi firea apelor se sfinţeşte ..., Ca un om ai venit la râu..., Către glasul celui ce strigă în pustiu..., au fost rostite trei paremii, toate din prorocia lui Isaia (cap. 35, vs. 1-10; cap. 55, vs. 1-13 şi cap. 12, 3-6). A fost citit Apostolul din Epistola întâi către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel capitolul 10, versetele de la 1 la 4, şi Sfânta Evanghelie de la de la Marcu, cap 1, versetele 9-11 în care se istoriseşte pe scurt evenimentul Botezului Domnului. A urma apoi Ectenia Mare care a cuprins cereri speciale pentru sfinţirea apei, în timp ce în taină a fost citită rugăciunea: Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeule, Fiule Unule-Născut... Apoi a fost citită rugăciunea compusă de Sfântul Sofronie al Ierusalimului adresată Sfintei Treimi: Treime mai presus de fire... Cuvintele: Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale...au fost rostite de trei ori la rând, cu glas mai puternic ca de obicei. Când au fost rostite cuvintele de invocare a Sfântului Duh pentru sfinţirea apei: Tu însuţi, dar, Iubitorule de oameni Împărate, vino şi acum prin pogorârea Sfântului Tău Duh, şi sfinţeşte apa aceasta, care au fost repetate de trei ori la rând, a fost binecuvântată apa de trei ori, afundând în chipul crucii mâna în apă, pe rând, în fiecare din vase. De asemenea, şi la cuvintele: însuţi şi acum, Stăpâne, sfinţeşte apa aceasta, cu Duhul Tău cel Sfânt, care au fost rostite de trei ori la rând, a fost binecuvântată de fiecare dată apa cruciş.
A urmat rostirea în taină a rugăciunii Pleacă, Doamne, urechea Ta şi ne auzi pe noi.... Apoi, în vasele cu apă a fost afundată Sfânta Cruce şi busuiocul făcându-se semnul crucii de trei ori. După aceea, Patriarhul României a stropit pe toţi cei prezenţi pe Colina Bucuriei cu apă sfinţită, în timp ce se intona troparul În Iordan Botezându-Te Tu Doamne.
La finalul slujbei, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a adresat un cuvânt de învăţătură credincioşilor prezenţi la Patriarhie în care le-a vorbit despre puterea sfinţitoare a Agheasmei Mari.
„Sfinţirea Apei ne aduce aminte că întreaga creaţie, întreaga făptură, este făcută pentru sfinţire, pentru binecuvântare. De aceea, noi, cei care suntem botezaţi în numele Preasfintei Treimi, trebuie să ne comportăm în lume binecuvântând şi sfinţind locul în care trăim şi având o grijă deosebită pentru creaţia lui Dumnezeu: să nu o urâţim, să nu o profanăm, să nu o distrugem, să nu distrugem frumuseţea pământului, să nu distrugem frumuseţea râurilor, să nu poluăm apele mării şi ale oceanelor. Dar multele noastre păcate care sunt o poluare a sufletului determină adesea şi o poluare a creaţiei pentru că este o legătură între sufletul păcătos şi natura profanată de omul lacom de înavuţire şi care nu este responsabil pentru darurile primite de la Dumnezeu ca să le cultive şi să le transmită şi generaţiilor viitoare. De aceea, sfinţirea caselor, sfinţirea grădinilor şi sfinţirea lumii pe care a creat-o Dumnezeu ne cheamă la multă responsabilitate. Să binecuvântăm darurile primite de la Dumnezeu şi să-I mulţumim”, a arătat Patriarhul României.
Credincioşii prezenţi au putut lua apa sfinţită din 24 de vase, care au o capacitate de 12.000 de litri. În curtea Catedralei a fost înălţată şi o cruce de gheaţă, împodobită cu cetină de brad, flori şi busuioc.
***
Cuvântul agheasma în limba greacă înseamnă apă sfinţită. Agheasma mare se săvârşeşte la Bobotează, în amintirea botezării Domnului de către Ioan în Iordan. Agheasma mare se ia dimineaţa, pe nemâncate, înaintea anafurei iar atunci când credinciosul se împărtăşeşte, după aceasta. Timpul când se consumă este din Ajunul Bobotezei, până la Odovania praznicului. Originea şi vechimea slujbei Iniţial, sfinţirea apei de la Bobotează era legată de botezul catehumenilor, care se săvârşea în ajunul praznicului, seara (până târziu în noapte) şi pentru care se sfinţea apa necesară la botez. Ulterior, desfiinţându-se catehumenatul şi generalizându-se pedobaptismul, s-a păstrat sfinţirea apei, legată de praznic, ea căpătând altă semnificaţie. Precum accentuează arhiepiscopul Simeon al Tesalonicului, în ziua Bobotezei se face nu numai reînnoirea botezului Domnului, ci şi a harului botezului primit de fiecare dintre noi. Originea slujbei Aghiasmei mari este, în tot cazul, Ierusalimul, unde se păstra amintirea puternică a botezului Mântuitorului prin mâna Înainte-Mergătorului, în apele Iordanului; de aici ea s-a răspândit la Antiohia, apoi la Constantinopol şi în Asia Mică. De acea, rânduiala de azi a slujbei Aghiasmei mari e atribuită de tradiţie, în întregime, Sfântului Sofronie, patriarhul Ierusalimului (+ 638), căruia în Mineiul pe ianuarie i se atribuie troparele care se cântă la începutul slujbei, iar în Molitfelnic i se atribuie frumoasă rugăciune pentru sfinţirea apei.
