patriarhul > Mesaje > Continuitate şi înnoire bisericească în Banat

Continuitate şi înnoire bisericească în Banat


Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, rostit cu prilejul întronizării Înaltpreasfinţitului Părinte Ioan ca Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului, Timişoara, duminică, 28 decembrie 2014:

 

La cele spuse astăzi în Gramata patriarhală pentru întronizarea Înaltpreasfinţitului Părinte Ioan ca Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului, adăugăm câteva observaţii şi îndemnuri pastorale.

 

Dacă privim astăzi Banatul din punct de vedere spiritual, pastoral şi misionar, constatăm aici, ca şi în alte zone ale României că libertatea pe care a dobândit-o Biserica noastră după căderea regimului comunist în decembrie 1989 a fost folosită cu prioritate pentru a revigora viaţa spirituală, activitatea culturală, socială şi misionară a Bisericii.

 

Au fost construite biserici noi, create noi şcoli de teologie ortodoxă, noi parohii, noi mănăstiri, multe centre cultural-educaţionale şi social-filantropice. A fost dezvoltată o amplă activitate a Bisericii cu tinerii. În Arhiepiscopia Timişoarei, aceste activităţi au fost promovate şi susţinute de vrednicul de pomenire Mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului, de Preasfinţitul Episcop-vicar Paisie Lugojanul, de ostenitorii Centrului eparhial, de Consiliul eparhial şi Adunarea eparhială, de clerul din parohii şi de monahii din mănăstiri, precum şi de o mulţime de credincioşi mireni harnici şi darnici. Pentru toate aceste împliniri dăm slavă lui Dumnezeu şi mulţumim celor ce s-au ostenit în lucrarea pastorală, socială şi misionară a Bisericii din Banat.

 

Cu toate acestea, activităţile actuale ale Bisericii din această zonă trebuie intensificate şi multiplicate, în faţa mai multor fenomene care slăbesc viaţa creştină eclezială şi personală. Aceste fenomene sunt secularismul materialist-consumist şi individualismul indiferentist care erodează viaţa spirituală a familiei şi a comunităţii, precum şi simţul solidarităţii sau al întrajutorării. La acestea se adaugă fenomenul emigraţiei şi al depopulării parohiilor, din motive economice, mai ales în mediul rural. În acest context, criza spirituală sau morală a societăţii este amplificată de o prelungită criză economico-financiară. Ca o consecinţă a acestor fenomene, a crescut numărul parohiilor şi al mănăstirilor sărace, care au nevoie de sprijin şi încurajare.

 

Această întrajutorare se poate realiza prin înfrăţirea între parohii mai înstărite şi parohii sărace, între mănăstiri mai consolidate financiar şi mănăstiri sau schituri mai modeste. De asemenea, trebuie identificate noi surse de susţinere a activităţilor pastorale, cultural-misionare şi social-filantropice din protopopiate, parohii şi mănăstiri. În toate aceste activităţi trebuie însă promovate corectitudinea şi transparenţa financiară, bazate nu pe teama de sancţiuni, ci pe conştiinţa că toate activităţile pastoral-misionare ale Bisericii sunt lucrări sfinte, nu doar Sfânta Liturghie sau Sfintele slujbe din locaşul de cult. În acest sens, Sfântul Teodor Studitul spune că oricine împlineşte o activitate în folosul comunităţii creştine săvârşeşte o  liturghie. Însă, dacă activităţile administrative, culturale şi sociale ale Bisericii nu sunt percepute ca lucrări sfinte, există pericolul să contribuim noi înşine la secularizarea Bisericii din interiorul ei.

 

Din această perspectivă, prezenţa mănăstirilor cu o viaţă liturgică şi spirituală mai intensă influenţează pozitiv şi viaţa spirituală a parohiilor. Am observat personal această lucrare benefică de când, cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Mitropolitul Nicolae Corneanu (în anul 2003), am înfiinţat, în satul natal, Dobreşti, judeţul Timiş, o mănăstire cu ajutorul unor monahi veniţi aici de la Mănăstirea Sihăstria de Neamţ, din Moldova.

 

Banatul a avut mănăstiri multe înainte de stăpânirea otomană şi habsburgică, dar puţine au mai rămas în secolul 19 şi 20. De aceea, după anul 1990, ierarhii ortodocşi români de la Timişoara, Arad şi Caransebeş s-au străduit să reînfiinţeze sau să înfiinţeze mănăstiri şi schituri noi, care contribuie la o promovare mai intensă a spiritualităţii ortodoxe astăzi.

 

De asemenea, Postul de Radio TRINITAS, Televiziunea TRINITAS şi Ziarul Lumina ale Patriarhiei Române sunt de un real folos pentru promovarea credinţei creştine ortodoxe şi a spiritualităţii româneşti, atât în viaţa parohiilor, cât şi în viaţa mănăstirilor din toată România, dar mai ale în comunităţile bisericeşti, care se confruntă cu fenomenul prozelitismului eterodox, ai cărui agenţi profită de sărăcia materială a multor creştini ortodocşi, oferindu-le ajutoare materiale, spre a-i îndepărta de Biserica lor strămoşească şi a-i atrage la alte credinţe.

 

Din acest motiv, trebuie intensificată cateheza ortodoxă nu numai pentru copii şi tineri, ci şi pentru adulţi. În acelaşi timp, toate slujbele liturgice ortodoxe trebuie săvârşite corect şi deplin, fără prescurtări şi inovaţii arbitrare, izvorâte din ignoranţă teologică sau din aroganţă individuală, sub pretextul că omul modern-secularizat este grăbit. Cel ce este grăbit sau comod în viaţa spirituală, evitând rugăciunea stăruitoare, postul şi pocăinţa, de fapt evacuează Crucea din creştinism şi nu va simţi deplin bucuria şi pacea Învierii lui Hristos în viaţa sa.

 

Înaltpreasfinţite Părinte Ioan,

 

Unele din aceste aspecte pastorale prezentate succint aici le-aţi întâlnit în cei 20 de ani de activitate pastorală într-o zonă a României în care românii sunt minoritari. Însă înţelepciunea şi curajul, dragostea de Biserică şi Neam, hărnicia şi dărnicia pe care le-aţi cultivat şi fructificat până acum vă vor fi de mare folos în noua slujire pastorală din Banat în care intraţi acum. Experienţa unei convieţuiri paşnice cu alte etnii şi cu alte confesiuni religioase din Harghita şi Covasna va fi de mare folos în promovarea relaţiilor de bună convieţuire cu alte etnii şi confesiuni din Banat, unde, alături de români, convieţuiesc, de secole, germani, şvabi, sârbi, maghiari, evrei, iar mai recent şi mulţi italieni în municipiul Timişoara. Toţi aceştia s-au bucurat de-a lungul timpului de ospitalitatea şi respectul românilor bănăţeni, care la rândul lor au învăţat adesea de la alte etnii multe lucruri practice privind modul de-a organiza activităţile familiei şi ale comunităţii.

 

Timişoara, cel mai important centru universitar din vestul României, oraş multietnic şi multiconfesional, este o punte de legătură între România şi Europa Occidentală, fără însă a uita identitatea şi vocaţia sa românească, legătura sa cu Transilvania, cu Ţara Românească şi cu Moldova. Acesta a fost motivul principal pentru care Catedrala mitropolitană din Timişoara a fost construită în stil moldav ştefanian adaptat la mediul urban. Iar ospitalitatea pe care bănăţenii au arătat-o muncitorilor veniţi din Moldova în anii 1970 şi apoi celor din Maramureş explică faptul că astăzi populaţia judeţului Timiş numără 30% moldoveni şi un număr mai restrâns de ardeleni.

 

Totuşi, în această mare diversitate culturală din Banat, esenţial rămâne mesajul Evangheliei iubirii milostive a lui Hristos Cel ce a crescut în Nazaret şi a activat mult timp în Capernaum, adică în două oraşe din Galileea neamurilor (pe care aţi vizitat-o adesea), deoarece iubirea Sa nemărginită cuprinde toate persoanele umane şi toate popoarele. Ca înţelept arhipăstor al Bisericii din Banat veţi constata, ca şi în Transilvania, că iubirea părintească sinceră arătată ierarhilor din Mitropolie, preoţilor, monahilor şi credincioşilor din eparhie este cea mai sfântă lucrare de arhipăstorire a oamenilor pe calea mântuirii spre Împărăţia iubirii şi fericirii eterne a Preasfintei Treimi.

 

Hristos Domnul, Capul şi Arhipăstorul veşnic al Bisericii Sale să vă ajute să aveţi bucuria lucrării duhovniceşti roditoare în această Mitropolie, întru mulţi şi binecuvântaţi ani!

 

Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Foto Evenimente
Anul omagial - 2017
Filantropia Bisericii
Hotărâri ale Sfântului Sinod