patriarhul > Mesaje > Cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel rostit în Sala Tronului cu ocazia primirii oficiale a delegației Bisericii Ortodoxe Române de către Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, 27 mai 2009

Cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel rostit în Sala Tronului cu ocazia primirii oficiale a delegației Bisericii Ortodoxe Române de către Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, 27 mai 2009


Sanctitatea Voastră, Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre, Excelențele Voastre, Preacuvioși și Preacucernici Părinți, Iubiți credincioși, Adevărat a înviat! Mai întâi, dorim să Vă mulțumim, Sanctitatea Voastră, pentru cuvântul de salut și pentru frumoasele aprecieri, care ne onorează, și pe care le considerăm ca fiind adresate nu atât Nouă, personal, cât, mai ales, Bisericii Ortodoxe Române, Biserică născută din predica Sfântului Apostol Andrei, pe care, din mila și cu harul lui Dumnezeu, o păstorim ca Patriarh. În același timp, la rândul Nostru, ne exprimăm prețuirea atât pentru dragostea și prietenia pe care Sanctitatea Voastră le arătați constant Bisericii noastre și poporului român, cât și pentru înțelepciunea și dinamismul cu care mărturisiți Ortodoxia la Constantinopol și în alte mari orașe ale lumii. În acest sens, în timpul vizitelor efectuate în România, ați avut prilejul să constatați personal prețuirea pe care V-o poartă clerul și credincioșii ortodocși români, ca respect pentru cel dintâi între patriarhii ortodocși, precum și pentru legăturile tradiționale cultivate între Biserica Ortodoxă Română și Patriarhia Ecumenică. De asemenea, Ne exprimăm bucuria de a ne afla, din nou, cu voia și binecuvântarea lui Dumnezeu, în această venerabilă Catedrală patriarhală închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, împreună cu ierarhi, clerici și credincioși ai Bisericii Ortodoxe Române care ne însoțesc în această vizită - pelerinaj, aici, în cetatea Sfântului Împărat Constantin, cel cinstit întocmai cu Apostolii, precum și în regiunea binecuvântată a Capadociei. Prezența noastră la Constantinopol este, în primul rând, o vizită irenică făcută Sanctității Voastre, iubit frate întru slujirea arhierească, în acest an al împlinirii, prin voia lui Dumnezeu, a 650 de ani de la întemeierea Mitropoliei Țării Românești sau a Mitropoliei Ungrovlahiei, în anul 1359, în același an când Sfântul Grigorie Palama a trecut la Domnul. La solicitarea domnitorului Țării Românești, Nicolae Alexandru Basarab, Patriarhul Ecumenic Calist I al Constantinopolului a confirmat pe Iachint - ultimul mitropolit al cetății dobrogene a Vicinei - în rangul de mitropolit al Țării Românești sau arhipăstor al Mitropoliei Ungrovlahiei (1359-1372). Pelerinajul nostru spiritual în cuprinsul Capadociei se înscrie, de asemenea, în contextul legăturilor frățești existente de-a lungul secolelor între Patriarhia Ecumenică și Biserica Ortodoxă Română, legături care sunt evidențiate chiar în primele secole creștine. De exemplu, din citirea atentă a actului martiric al Sfântului Sava de la Buzău (+372) reiese că redactarea lui s-a făcut 'pe pământ roman', de unde fuseseră aduse moaștele Sfântului Sava, din ordinul guvernatorului Scythiei, Iunius Soranus. Același guvernator, care era capadocian de neam, trebuie să fi dispus și redactarea actului martiric respectiv, fapt care a fost realizat tot în secolul al IV-lea, de Episcopul Bretanion de Tomis, el însuși capadocian, sau de oamenii din jurul său, moaștele fiind cerute guvernatorului de către însuși Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei (+379). Aceste legături de secole capătă o conotație actuală și prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de proclamare, în Patriarhia Română, a anului 2009 ca An comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei († 379 - de la a cărui trecere la cele veșnice se împlinesc 1630 de ani) și al celorlalți Sfinți Capadocieni. Multiplele proiecte dedicate acestor manifestări au menirea să evidențieze, odată în plus, contribuția deosebită a Sfântului Vasile cel Mare și a celorlalți Sfinți Capadocieni la definirea și apărarea învățăturii de credință, la dezvoltarea tâlcuirii Sfintei Scripturi, la îmbogățirea tezaurului liturgic și canonic, precum și aportul lor la dezvoltarea vieții monahale și a operei social - filantropice a Bisericii Ortodoxe. Toate aceste exemple sunt pentru noi, astăzi, izvor de lumină în lucrarea Bisericii Ortodoxe. De altfel, legătura specială a Bisericii Ortodoxe Române cu Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, este subliniată și în titulatura noastră, aceea de Locțiitor al Tronului Cezareei Capadociei. Această cinste a fost acordată, pentru prima dată, mitropolitului Țării Românești, Grigorie al II-lea (1760-1787), de către Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului Sofronie, la data de 10 octombrie 1776, în semn de prețuire și ca recunoaștere a sprijinului financiar și ospitalier deosebit acordat de Țările Române Patriarhiei de Constantinopol, în vremuri dificile. Din anul 1925, acest titlu îl poartă toți Patriarhii României, ei fiind, totodată, și mitropoliți ai Ungrovlahiei (azi ai Munteniei și Dobrogei). Astfel, pelerinajul nostru în Capadocia ne oferă prilejul de a ne împărtăși de binecuvântarea Sfinților Capadocieni și de lumina pe care ei au răspândit-o cu multă jertfelnicie, prin viața și cuvântul lor. De aceea, întâlnirea cu locurile sfinte în care s-au nevoit Sfinții Capadocieni devine pentru noi toți izvor de bucurie sfântă, iubire, pace și evlavie. În al treilea rând, cu prilejul acestei vizite la Patriarhia Ecumenică, ne bucurăm că avem și posibilitatea unei întâlniri cu credincioșii ortodocși români, fii și fiice ale neamului românesc, constituiți într-o comunitate activă, la biserica Sfânta Parascheva-Pikridion, pe care Sanctitatea Voastră ați dat-o, cu generozitate, în folosința acestei comunități, pentru nevoile ei liturgice și pastorale. În acest context, ne exprimăm speranța ca vom reînnoi acordul dintre Patriarhia Ecumenică și Patriarhia Română cu privire la folosirea în continuare a bisericii Sfânta Parascheva din Istanbul de către comunitatea ortodoxă română de aici. Acest act de iubire creștinească este cu atât mai important în zilele noastre, deoarece, ca urmare a fenomenului migrației, comuniunea liturgică fraternă între Bisericile Ortodoxe surori se întărește și mai mult prin atitudini și acțiuni de întrajutorare pastorală și misionară, de respect reciproc între etnii diferite, dar unite între ele prin aceeași credință ortodoxă, prin iubire frățească și prin coresponsabilitate misionară. În încheiere, mulțumim Preamilostivului Dumnezeu pentru că ne-a învrednicit a fi pelerini în acest loc venerabil și bogat în semnificații spirituale și multă demnitate ortodoxă, iar Sanctității Voastre, mulțumim pentru căldura cu care ne-ați întâmpinat, aici, în lumina Învierii și a Înălțării Domnului nostru Iisus Hristos, Izvorul Bucuriei veșnice. † DANIEL PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
Foto Evenimente
Anul omagial - 2017
Filantropia Bisericii
Hotărâri ale Sfântului Sinod