Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, rostit la slujba săvârșită în noaptea trecerii dintre ani (2013-2014), la Catedrala patriarhală:
Cu ajutorul lui Dumnezeu la trecerea în anul nou, 2014, am mulțumit Lui pentru binefacerile primite de la El în anul 2013 și ne-am rugat
să ne învrednicească să sporim în dreapta credință, în dragostea către El și cea către aproapele și întru toate faptele bune (
Rugăciunea de mulțumire din cadrul
Slujbei trecerii dintre ani). Slujba pe care am săvârșit-o acum, la trecerea dintre ani, reprezintă o atitudine sau o stare spirituală față de timpul anului care s-a încheiat și de timpul anului care începe. Această slujbă este o punte a recunoștinței și a speranței între ani.
De aceea, lucrarea cea mai potrivită pentru petrecerea anului vechi și întâmpinarea anului nou este rugăciunea de mulțumire săvârșită în Biserica lui Hristos,
Împăratul Veacurilor. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că
'nimic altceva nu cere de la om Dumnezeul universului, după nenumăratele și nespusele Lui binefaceri, decât sufletul recunoscător, care să știe să-I mulțumească pentru binefacerile primite' (Sfântul Ioan Gură de Aur,
Scrieri, partea I,
Omilii la Facere (I), Omilia XXXII, III, în PSB 21, trad., introd., indici și note de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1987, p. 413).
Hristos Însuși
mulțumește Tatălui prin rugăciune (cf. Ioan 11, 41).
Sfântul Apostol Pavel ne arată că mulțumirea este primul și cel mai important răspuns al creștinului față de harul lui Dumnezeu revărsat asupra lui: '
Mulțumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru voi, pentru harul lui Dumnezeu dat vouă în Hristos Iisus' - le spune el creștinilor din Corint (1 Corinteni 1, 4). Deci, răspunsul omului la lucrarea harului dumnezeiesc este
mulțumirea sau euharistia, cum este numită în limba Sfintei Scripturi.
Din păcate, omul contemporan, superficial și secularizat duhovnicește, cere ajutorul lui Dumnezeu doar atunci când trece prin necazuri sau suferințe, dar îndată ce a scăpat de suferință, de sărăcie, de necaz, uită de Dumnezeu. Însă Mântuitorul Iisus Hristos nu fericește pe cei care sunt nerecunoscători sau nemulțumitori, ci pe cei care sunt recunoscători și mulțumesc lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El, după cum se vede în Evanghelia vindecării celor zece leproși (cf. Luca 17, 17-18).
Când omul nu mulțumește pentru binefacerile primite, el decade spiritual și se dezumanizează. Omul este cu adevărat om, adică ființă rațională și relațională, când este recunoscător lui Dumnezeu și oamenilor pentru darurile și binefacerile pe care le primește.
Omul credincios și demn mulțumește permanent lui Dumnezeu pentru că trăiește în creația lui Dumnezeu și o folosește, adică folosește aerul, apa, pământul, căldura soarelui și toate cele făcute de Dumnezeu pentru a susține viața umană.
Iar oamenilor care-l ajută le mulțumește deoarece simte că recunoștința este lumina vieții în comuniune și a creșterii lui spirituale în demnitate și bunătate.
Nerecunoștința dezumanizează pe om și îl înstrăinează de semeni, însă recunoștința ridică pe om în demnitate și îl îmbogățește spiritual.
De aceea, în fiecare duminică și sărbătoare de peste an, iar în mănăstiri chiar în fiecare zi din săptămână,
Biserica aduce mulțumire sau recunoștință lui Dumnezeu prin Liturghia Sfintei Euharistii, adică a Sfintei Mulțumiri sau a Sfintei Recunoștințe.
Adresată lui Dumnezeu Tatăl, Izvorul tuturor darurilor, mulțumirea Bisericii este oferită prin Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni,
'căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică ' (Ioan 3, 16). Din acest motiv, Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă:
'Orice ați face, cu cuvântul sau cu lucrul, toate să le faceți în numele Domnului Iisus și prin El să mulțumiți lui Dumnezeu-Tatăl' (Coloseni 3, 17).
Prin mulțumirea noastră adusă lui Dumnezeu creștem și ne îmbogățim duhovnicește în relația noastră cu El Dăruitorul vieții veșnice (cf. 2 Corinteni 9, 11).
Așadar, nu Dumnezeu are nevoie de mulțumirea noastră, ci noi avem nevoie ca să mulțumim lui Dumnezeu și oamenilor, prin cuvânt și fapte de binefacere,
pentru a ne îmbogăți duhovnicește și a crește în comuniune de iubire smerită și sfântă. Iar dacă nu mulțumim lui Dumnezeu și oamenilor, întrerupem sau slăbim comunicarea și comuniunea noastră cu Dumnezeu și cu semenii, sărăcim duhovnicește, ne închidem în autosuficiență egoistă și posesivă, pierzând bucuria sufletului bun, recunoscător și darnic.
Iată de ce Sfânta Liturghie euharistică, această lucrare sfântă de recunoștință sau de mulțumire a Bisericii, este
cea mai necesară lucrare și cea mai demnă atitudine a ei în fața lui Dumnezeu, ca răspuns al ei la toate binefacerile primite de la El, cunoscute și necunoscute,
arătate și nearătate deplin. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune:
'Înfricoșătoarele Taine, pline de nespusă mântuire, săvârșite la fiecare slujbă, se numesc euharistie, adică mulțumire, pentru că sunt o aducere aminte de multe binefaceri ale lui Dumnezeu față de noi, pentru că ne arată capul purtării de grijă a lui Dumnezeu și pentru că prin toate ne pregătesc să-I mulțumim lui Dumnezeu' (Sfântul Ioan Gură de Aur,
Scrieri, partea a III-a,
Omilii la Matei,
', Omilia XXV, III, în PSB 23, trad., introd., indici și note de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994, p. 324).
Pentru a sublinia rolul esențial al recunoștinței în viața Bisericii ca răspuns la darurile lui Dumnezeu arătate în Iisus Hristos și în sfinții Lui, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2014 drept
An omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii și al Sfintei Împărtășanii) și
An comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni în Patriarhia Română.
Astfel, fiecare în parte și toți împreună, suntem chemați să trăim anul 2014 în primul rând ca
un an al mulțumirii sau al recunoștinței aduse lui Dumnezeu pentru darul vieții, pentru sănătate și pentru tot ajutorul primit de la El. Totodată, trebuie să mulțumim și celor prin care Dumnezeu lucrează în viața noastră, și anume părinților după trup care ne-au născut și crescut, educatorilor, învățătorilor, profesorilor, preoților și duhovnicilor care ne-au format intelectual și duhovnicește, precum și tuturor celor care ne-au ajutat sau ne ajută ca timpul vieții noastre să devină
timp al binecuvântării și al mântuirii, în iubirea Preasfintei Treimi.
Hristos Domnul,
Împăratul veacurilor, să vă dăruiască tuturor celor care ați venit la biserică pentru a ne ruga împreună la trecerea dintre ani
bucuria mulțumirii sau a recunoștinței, pe care să o cultivați permanent în familiile și activitățile dumneavoastră întru mulți și fericiți ani!
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
