Mesajul Preafericitului Părinte Patriarh DANIEL la slujba de înmormântare a stavroforei
Eufrasia Poiană, fostă stareță a Mănăstirii
Dealu, vineri, 10 mai 2013:
'
Fericită este calea pe care mergi astăzi suflete,
că s-a gătit ție loc de odihnă'
Hristos a înviat! Înaltpreasfințite Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Nifon,
Preacuvioasă Maică Stareță,
Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
Îndurerată obște a Mănăstirii Dealu și
Întristată asistență,
Am aflat cu întristare de trecerea la cele veșnice a stavroforei
Eufrasia Poiană, fostă stareță a Mănăstirii Dealu și model de trăire în cinul monahal.
În această perioadă pascală din anul bisericesc când mărturisim și cântăm că
toate s-au umplut de lumină, și cerul și pământul și cele de sub pământ, sufletul stavroforei Eufrasia se îndreaptă spre Împărăția luminii pentru a primi răsplată netrecătoare de la Hristos-Domnul, Lumina lumii și Domnul vieții veșnice, pentru toate ostenelile sale din timpul vieții sale pământești.
Stavrofora Eufrasia Poiană, căreia îi mai lipseau doar câteva luni pentru a împlini venerabila vârstă de 90 de ani, s-a născut la data de 5 decembrie 1923 în localitatea
Galeș din
Săliștea Sibiului, zonă unde au văzut lumina zilei mulți sfinți mărturisitori ai Bisericii strămoșești și personalități marcante ale poporului român.
Școala primară a urmat-o în localitatea natală, după care a absolvit cursurile
Școlii Normale de la
Sfântul Gheorghe și
Târgul Secuiesc. Încă din copilărie a simțit chemarea slujirii Mântuitorului Hristos, iar în octombrie 1943 a intrat ca soră în mănăstirea
Bistrița Vâlcii, unde avea să primească chipul îngeresc al nevoințelor monahale în luna aprilie a anului 1945.
În toamna anului 1947 s-a înscris la
Facultatea de Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca, iar în anul 1951 a fost transferată la Mănăstirea
Hurezi.
Fiind atrasă de studiul Teologiei, între anii 1954-1958 a urmat cursurile
Institutului Teologic de Grad Universitar din București, susținând la absolvire teza
Doctrina despre Maica Domnului în cărțile de cult, elaborată sub atenta îndrumare a regretatului Părinte Profesor Dumitru Stăniloae.
Dintre cei care au contribuit la formarea ei teologică, se cuvine să-l amintim și pe eruditul profesor Justin Moisescu, care mai târzui avea să devină Mitropolit al Moldovei și Sucevei și Patriarh al României.
După terminarea studiilor teologice, Patriarhul Justinian Marina i-a încredințat Maicii Eufrasia Poiană catedra de
Limba și literatura română la Seminarul Teologic
Sfânta Filofteia, înființat de el la Mănăstirea
Hurezi.
Remarcându-se prin temeinică formare intelectuală și teologică, așezare duhovnicească și abilități administrative, Maica Eufrasia Poiană a fost numită în anul 1960 administrator al
Casei sanatoriale pentru clericii vârstnici și bolnavi ai Arhiepiscopiei Bucureștilor, care funcționa atunci la Mănăstirea Dealu. Pe lângă responsabilitățile de la
Casa sanatorială, stavrofora Eufrasia s-a îngrijit și de buna desfășurare a vieții monahale pentru monahiile și surorile care osteneau în această instituție, fiind numită stareță a acestei obști în anul 1960.
În anul 1986, după desființarea Casei sanatoriale pe care o administra, existând pericolul ca, potrivit intenției familiei Ceaușescu, Mănăstirea
Dealu să fie demolată, stavrofora Eufrasia Poiană a rămas doar
stareță a acestei mănăstiri, în mod provizoriu, după previziunile de atunci. Dumnezeu a rânduit însă ca istorica mănăstire să fie salvată, iar monahia Eufrasia să rămână în această demnitate fără întrerupere până în anul 2005, când, din pricina vârstei înaintate și a neputințelor cauzate de o boală necruțătoare, s-a retras la pensie.
Stavrofora Eufrasia Poiană a vorbit adeseori, în medii teologice și laice din țară și străinătate despre Ortodoxia românească și frumusețile monahismului.
Dintre realizările ca stareță la Mănăstirea
Dealu amintim: reparațiile la importantul ansamblu monahal, pictarea bisericii principale a mănăstirii, amenajarea curții interioare a mănăstirii și a parcului dimprejur, precum și ctitorirea paraclisului cu hramul
Acoperământul Maicii Domnului.
Prin trecerea ei la cele veșnice, Biserica a pierdut o harnică și înțeleaptă monahie care a purtat candela monahismului românesc în vremuri grele.
Cu sentimente de recunoștință și prețuire pentru lucrarea rodnică și îndelungată a stavroforei Eufrasia Poiană, ne rugăm milostivului Dumnezeu să așeze sufletul ei împreună cu drepții în ceata cuvioaselor maici mult rugătoare și mult ostenitoare, unde
nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.
Veșnică să-i fie pomenirea din neam în neam!Cu părintești binecuvântări și condoleanțe,
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române