documente > Comunicate > Patriarhul României: „Să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru binefacerile primite şi să înfăptuim binele în orice vreme”

Patriarhul României: „Să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru binefacerile primite şi să înfăptuim binele în orice vreme”

Creştinii ortodocşi se află astăzi, 22 mai 2016, în Duminica a 4-a după Paşti. În această zi Biserica a rânduit să se citească la Sfânta Liturghie pericopa evanghelică de la Sf. Ev. Ioan (cap 5, vs. 1-15) în care se relatează Vindecarea slăbănogului de la Vitezda (vezi textul pericopei mai jos).

 

Trebuie să ducem suferinţa unei boli cu răbdare, fără răzvrătire şi cu speranţă

 

În cuvântul de învățătură rostit în Paraclisul Reședinței Patriarhale cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că această pericopă ne arată cum trebuie să ducem suferinţa unei boli: cu răbdare, fără răzvrătire şi cu speranţă, fără cârtire, cu transformarea suferinţei bolii în speranţă de vindecare şi înnoire, de sfinţire a vieţii duhovniceşti. Preafericirea Sa a arătat că mulţi oameni chiar dacă nu s-au vindecat trupeşte s-au înnoit duhovniceşte prin pocăinţă, prin răbdare, prin rugăciune; şi-au vindecat sufletul de înstrăinarea de Dumnezeu, pentru că păcatul în esenţă este o înstrăinare de Dumnezeu, o uitare de Dumnezeu şi o încălcare a voinţei lui Dumnezeu.

 

Tot timpul trebuie să săvârșim binele

 

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a precizat că Hristos Domnul, vindecând pe acest slăbănog sâmbăta, ne-a arătat că trebuie să săvârșim binele tot timpul, să arătăm iubire milostivă, ajutorare celor suferinzi, celor bolnavi, celor singuri și în zi de lucru, dar și în zi de sărbătoare.

 

Mai vedem însă că Evanghelia ne îndeamnă să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru binefacerile primite şi în acelaşi timp să săvârşim binele în orice vreme, în orice timp. Deşi ziua aceea era zi de sâmbătă, Mântuitorul a săvârşit binele şi într-o zi de sărbătoare. Deci, trebuie să săvârşim fapta bună nu numai în zile de lucru, ci şi în zile de sărbătoare, a spus Preafericirea Sa.

 

Scăldătoarea Vitezda, prefigurarea Bisericii

 

Patriarhul României a mai arătat că scăldătoarea Vitezda era prefigurarea Bisericii în care omul primeşte videcare de boala sufletească, de păcat.

 

„Vitezda, care înseamnă casa milostivirii sau a îndurării, era prefigurarea Bisericii în care omul se vindecă de boala sufletească numită păcat ca despărţire, neascultare şi înstrăinare de Dumnezeu, dar şi de alte boli. De aceea, în Biserică pe lângă Botez, care se săvârşeşte spre iertarea păcatelor, avem şi Taina Pocăinţei, a Mărturisiri păcatelor şi primirii iertării, Taina Sfântului Maslu sau a ungerii bolnavilor cu untdelemn sfinţit şi Taina Sfintei Euharistii care se dăruieşte spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci deoarece Biserica este trupul tainic al lui Hristos cel răstignit şi înviat plin de harul vindecător şi sfinţitor al Preasfintei Treimi”, a mai precizat Preafericirea Sa.

 

Evanghelia ne cheamă la o transformare spirituală a suferinţei în pocăinţă

 

Patriarhul României a mai evidenţiat că Evanghelia ne cheamă la o transformare spirituală a suferinţei în pocăinţă, ne cheamă la a săvârşi binele şi a ajuta pe cei bolnavi, pe cei singuri mai ales, pe cei pe care nu îi mai ajută nimeni:

 

„Să ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos să ajute pe toţi cei care suferă, să transforme suferinţa bolii lor în speranţă de vindecare şi mântuire prin întâlnirea lor cu Hristos cel înviat, doctorul trupurilor şi al sufletelor spre slava Preasfintei Treimi şi spre mântuirea oamenilor”.

 

***

Duminica a 4-a după  Paşti (a Slăbănogului) 

 

(Ioan 5, 1-15)

 

În vremea aceea era o sărbătoare a iudeilor şi Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care se numea pe evreieşte Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăceau mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa, şi cine intra întâi după tulburarea apei se făcea sănătos de orice boală era cuprins. Şi era acolo un om care era bolnav de treizeci şi opt de ani. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om ca să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă! Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă şi nu este îngăduit să-ţi iei patul. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă. Ei l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă? Iar cel vindecat nu ştia cine este, căci Iisus Se dăduse la o parte din mulţimea care era în acel loc. După aceasta, Iisus l-a aflat în templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău. Atunci, omul a plecat şi a spus iudeilor că Iisus este Cel Care l-a făcut sănătos.

Foto: Ziarul Lumina

paraclis1

Foto Evenimente
Anul omagial - 2024
Filantropia Bisericii
Hotărâri ale Sfântului Sinod