galerie-foto-2015 > Februarie > Prima zi a Canonului Sfântului Andrei Criteanul la Catedrala Patriarhală (23 februarie 2015)

Prima zi a Canonului Sfântului Andrei Criteanul la Catedrala Patriarhală (23 februarie 2015)

 

La Catedrala Patriarhală, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a oficiat luni, 23 februarie 2015, în cadrul Pavecerniței Mari, Slujba Canonului Sfântului Andrei Criteanul. Slujba Canonului a început la ora 16:00, în sfântul lăcaș fiind prezenți sute de credincioși. Pentru că suntem în Post, Întâistătătorul Bisericii noastre, în chip excepțional, poartă rasa neagră păstrând însă camilafca albă, cunoscutul însemn al demnității patriarhale.

 

La finalul slujbei Canonului cel Mare, Patriarhul României a adresat celor prezenți un cuvânt de învățătură. În cuvântul său, Preafericirea Sa a vorbit despre post.

 

„Postul este o abținere totală sau parțială, liber acceptată, de la mâncare și băutură, sau abținere de la alimente de ori­gine animală - carne, lapte, ouă - și înlocuirea lor cu produse vegetariene pentru o anumită perioadă. Postul, ca abținere totală de la mâncare și băutură, pentru o zi, două, trei sau mai multe, a fost numit în poporul român post negru, adică nu se mănâncă şi nu se bea nimic de la apusul soarelui până la apusul soarelui. Postul acesta este un post aspru și a fost practicat în Bise­rică de la începuturile sale. În mănăstirile noastre, în general, se practică acest post aspru în prima săptămână a postului - primele patru zile - și apoi în Săptămâna Mare, sau Săptămâna Sfintelor Pătimiri, înainte de Sfintele Paști, după putinţă. Dar acest post negru nu este obligatoriu, ci este facultativ pentru cei care pot să îl împlinească”, a spus Patriarhul României.

 

Postul religios e mai mult decât a fi vegetarian

 

Totodată, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a arătat că abținerea de la produsele animale nu înseamnă prin ea însăși post: „Hrana vegetală din timpul postului are înțeles adânc și folos bogat. Alimentele vegetale pun organismul într-o anu­mită predispoziție pentru rugăciune și pentru priveghere, în timp ce produsele animale, care sunt legate de sânge și grăsime moleșesc organismul sau suscită în el patimi egoiste. În plus, produsele provenind din plante au adunat prin fotosinteză mai multă lumină. În acest sens, când consumăm vegetale ne hrănim cu lumină solară asimilată în plante. Iar lumina aceasta din plante devine simbol al luminii harice din Scripturi și din rugăciuni, adică lumina postului. De altfel, astăzi, din rațiuni de ordin medical, nu atât religios, a fi vegetarian a devenit o modă (…) totuși, postul religios e mai mult decât a fi vegetarian. Abținerea de la produsele animale nu înseamnă prin ea însăși post, adică te poţi îmbuiba şi cu produse de post, dacă triplăm cantităţile de produse vegetale ajungem deci la îmbuibare şi nu este vorba atunci de post, ci doar de schimbare a felului bucatelor. În unele țări majoritar ortodoxe, datorită faptului că în timpul postului nu se poate mânca de dulce, unele bucătării s-au specializat și au creat feluri de mâncare atât de delicioase, încât acestea sunt poftite cu mai multă lă­comie decât mâncarea de carne, ouă și produse lactate”.

 

Postul este nu numai material, ci și spiritual

 

Postul este nu numai material, ci și spiritualadică postul ochilor, al gurii, al inimii, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel: „Părinţii ne îndeamnă zicând Lasă să postească nu numai gura ta, ci și ochii tăi, și urechile tale, și picioarele tale, și mâinile tale, și toate membrele corpului tău prin abţinerea de la păcate. Deci, avem un post de bucate şi un post de păcate: abţinerea de la gândul necurat, de la cuvântul rău, fapta cea rea; toate acestea trebuie să fie integrate în post. Ochii postesc când nu privești cu patimă la lucruri și la persoane. Mâinile postesc când ești curat și lipsit de lăcomie. Așadar, nu este vorba doar de a ne înfrâna de la carne, a schimba felul de mâncare, ci a ne schimba și comportamen­tul”.

 

"Cel ce postește și nu face milostenie postește ca să se îmbogățească"

 

De asemenea, în cuvântul său, Preafericirea Sa a arătat că schimbarea hranei, a felului de a mânca trebuie să antreneze și schimbarea atitudinilor noastre: „Aflăm, astfel, de la profeți că în fața lui Dumnezeu, zilele de post nu erau bine plăcute, dacă cel ce postea nu avea milă de săraci, dacă-i asuprea, dacă nu-i ajuta. Despre aceasta, Sfântul Ioan Gură de Aur, unul din marii părinți duhovnicești ai Bisericii spune: "Cel ce postește și nu face milostenie postește ca să se îmbogățească", cum am zice noi, adună provizii. Tot Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că rugă­ciunea primește aripi către cer dacă este însoțită de post și de milostenie”.

 

Când darurile sunt folosite în uitare de Dăruitor, atunci lumea devine zid între noi și Dumnezeu

 

Patriarhul României a explicat că păcatul este o uitare a lui Dumnezeu și o alipire excesivă a omului prin simțuri, față de lumea materială.

 

„În starea de păcat, omul uită de Dumnezeu Dăruitorul. Păcatul este o uitare a lui Dumnezeu și o alipire excesivă a omului prin simțuri, față de lumea materială, ca și când lumea materială ar fi ultima și singura realitate. Lumea este făcută să fie o fereastră către Dumnezeu, iar dacă pentru darurile pe care le primim de la El îi mulțumim lui Dum­nezeu, ele devin un fel de scară de urcuş către Dumnezeu şi o fereastră spre Dumnezeu. Îl vedem pe Dăruitor prin darurile Sale, îl vedem pe Artist prin opera sa. Însă când darurile sunt folosite în uitare de Dăruitor, atunci lumea devine idol, devine zid între noi și Dumnezeu, pre­cum și necropola morții noastre sufletești”, a spus Preafericirea Sa.

 

Postul este un exercițiu prin care sta­bilim prioritățile în viața noastră și dobândim libertatea

 

„Sfinții Părinți spun că nepătimirea sau despătimirea, eliberarea de patimile egoiste sunt semnele libertății, iar postul este un medicament, un trata­ment, o școală, un exercițiu, un antrenament, prin care sta­bilim prioritățile în viața noastră și dobândim libertatea. Dar de unde știm noi toate acestea? Prin felul în care Domnul Iisus Hristos a respins ispitele din pustie după 40 de zile de post. Acest pasaj al ispitirii în pustie nu este doar experiența Mântuitorului Iisus Hristos, este experiența ispitirii de către diavol a umanității în­tregi începând cu Adam cel Vechi, dar El, Hristos, noul Adam, în această experiență a lui, îl corec­tează pe primul Adam și ne arată care este adevărata libertate în fața ispitelor plăcerii, averii și afirmării egoiste de sine”, a mai spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

 

Postim ca să iubim duhovniceşte mai mult pe Dumnezeu și pe semeni, acesta este rostul postului

 

Când respingem ispitele păcatelor și patimilor egoiste, atunci putem fi liberi pentru a săvârși fapte bune, plăcute lui Dumnezeu și oamenilor, a mai arătat Preafericirea Sa: "Deci postim ca să iubim duhovniceşte mai mult pe Dumnezeu și pe semeni. Acesta este rostul postului. Dar iubirea față de Dumnezeu cum se arată ea concret, fără a rămâne doar o declarație? Se arată prin faptul că mergem cu mai mult dor la rugăciune și citim mai intens Sfânta Scriptură. Pentru că există o hrană din lumina Sfintei Scripturi, așa cum există şi o hrană obţinută din alimente. Origen spunea în primele veacuri creştine că, așa cum ne hrănim din potir cu pâinea și vinul care sunt Trupul și Sângele Mântuitorului, tot așa ne împărtășim cu El și din citirea Sfintei Scripturi, asimilând duhovniceşte cuvintele Sfintei Scripturi ca pe nişte seminţe cu care ne hrănim. Cel ce este îndrăgostit de o persoană citește și recitește scrisorile pe care le-a primit de la ea. Noi când suntem îndrăgostiți de Dumnezeu pe care îl iubim fiindcă El ne-a iubit mai întâi și dorim să-I facem voia Lui, Îi citim scrisorile Lui către noi, adică Sfânta Scriptură și Scrierile Sfinților Părinți, care sunt prietenii lui Dumnezeu”.

 

Răspunsurile liturgice au fost oferite de către Corala Nicolae Lungu a Patriarhiei Române, dar și de grupul psaltic TRONOS al Catedralei Patriarhale.

 

În prima săptămână a Postului Mare și la Denia din Joia săptămânii a cincea se oficiază în Biserica Ortodoxă slujba Canonul cel Mare. Scopul acestui canon, scris de Sfântul Andrei Criteanul († circa 740 d.Hr.), este să ne readucă aminte de starea noastră de păcătoșenie, de necesitatea chemării numelui lui Iisus Hristos în inima noastră și de importanța pe care o are pocăința în viața noastră.

 

Galerie foto:

Foto Evenimente
Anul omagial - 2024
Filantropia Bisericii
Hotărâri ale Sfântului Sinod