Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la deschiderea Simpozionului Național '
Constantin Brâncoveanu și contribuția lui la sporirea patrimoniului cultural, educațional, spiritual și social-filantropic al Țării Românești, în contextul european al veacului al XVIII-lea', București, Palatul Patriarhiei, 22 mai 2014:
Între manifestările prilejuite de comemorarea Sfântului Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu cu ocazia împlinirii în acest an a 300 de ani de la martirajul său tragic, împărtășit împreună cu fiii săi și sfetnicul Ianache, un eveniment semnificativ îl constituie Simpozionul Național
Constantin Brâncoveanu și contribuția lui la sporirea patrimoniului cultural, educațional, spiritual și social-filantropic al Țării Românești în contextul european al veacului al XVIII-lea, organizat de Patriarhia Română în cooperare cu Facultatea de Teologie Ortodoxă
Justinian Patriarhul a Universității din București și cu sprijinul generos al Secretariatului de Stat pentru Culte.
Acest eveniment materializează legătura strânsă dintre
cult și cultură, dintre
cercetarea academică și viața spirituală, întrucât reflectă atât dimensiunea liturgică-misionară, cât și cea universitară. Caracterul liturgic-misionar s-a manifestat prin
Procesiunea solemnă cu Sfintele Moaște ale Sfântului Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu, realizată în Capitală în 21 mai a.c., precum și prin slujba de Priveghere a Sfinților Martiri Brâncoveni, săvârșită la Biserica Sfântul Gheorghe Nou. Aspectul academic se reflectă prin prezentările și prin dezbaterile din cadrul lucrărilor acestui Simpozion Național.
Pentru conștiința creștină și națională a poporului român, Domnitorul Martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714) rămâne
un simbol al dăruirii jertfelnice și totale față de Dumnezeu și de neamul românesc, un reper viu al curajului mărturisirii credinței în Hristos și al demnității naționale. El a fost un adevărat om de stat, diplomat înțelept și vizionar în politica promovată într-un context internațional extrem de dificil, marcat de presiuni multiple și interese antagonice ale marilor puteri. În condițiile dificile din acea perioadă istorică, domnitorul român a urmărit consecvent interesele Țării Românești, dovedind înțelepciune, echilibru și capacitate de a evalua nuanțat legăturile cu diferitele puteri din acea vreme.
Sfântul Constantin Brâncoveanu, ctitor de locașuri sfinte în țară și peste hotare, iubitor al patrimoniului cultural românesc, al artei specifice Tradiției românești, apărător al vieții bisericești ortodoxe din Transilvania și din Patriarhiile Răsăritene și, mai presus de toate, martir pentru credința creștină, rămâne în memoria sufletului românesc ca o figură luminoasă de mărturisitor al credinței trăite întru Hristos și de promotor al valorilor specifice patrimoniului și culturii creștine românești.
Fiind format într-un mediu cărturăresc și având conștiința unității de neam, reflectată mai ales în traducerea și tipărirea
Bibliei de la București în anul 1688, Sfântul Constantin Brâncoveanu s-a preocupat și de dezvoltarea
Academiei Domnești, adăpostită în clădirile Mănăstirii 'Sfântul Sava' din București. Pe lângă intensificarea activităților culturale și educaționale ale Academiei au fost organizate
școli în incinta unor mănăstiri, în care se preda în română și în slavonă. Așa au fost școlile de la Mănăstirile
'Sfântul Gheorghe Vechi' și
Colțea din București. O serie de școli românești au fost înființate totodată în orașele și satele din Țara Românească. În unele mănăstiri au fost înființate
biblioteci renumite, cu lucrări provenite din marile centre culturale apusene. Imediat după ce a devenit domnitor, Sfântul Constantin Brâncoveanu a încurajat activitatea de tipărire a lucrărilor de cultură teologică și laică. Coordonarea tipografiei domnești din București a încredințat-o monahului georgian, ulterior mitropolit, Sfântul Antim Ivireanul. Prin dezvoltarea culturală intensă, Bucureștiul a devenit un centru spiritual și cultural semnificativ din sud-estul Europei, Domnitorul Țării Românești fiind un călăuzitor stăruitor al culturii și al educației.
Sfântul Constantin Brâncoveanu rămâne în conștiința Bisericii și a poporului ca
un ctitor de mănăstiri și de biserici, ridicând din temelie unele noi și restaurând sau înzestrând altele mai vechi. Sunt emblematice
Mănăstirea Hurezi (cel mai vast ansamblu de arhitectură medievală din Țara Românească) și
Mănăstirea Sâmbăta de Sus, din Țara Făgărașului. Dintre biserici, menționăm
Biserica 'Sfântul Gheorghe Nou' din București (sfințită la 29 iunie 1707 de patriarhul Hrisant Notara al Ierusalimului), unde, mai târziu, în anul 1720, au fost așezate osemintele ctitorului, prin grija soției sale, Doamna Maria.
Dincolo de toate realizările sale remarcabile în plan politic, cultural, educațional și social, Sfântul Constantin Brâncoveanu ilustrează condiția martirului, care-și asumă vocația de a-L mărturisi pe Hristos cu prețul vieții sale și a propriilor săi fii. La 15 august 1714, când creștinii sărbătoreau praznicul
Adormirii Maicii Domnului, domnitorul, împlinind 60 de ani, împreună cu fiii săi: Constantin, Ștefan, Radu și Matei, precum și cu sfetnicul Ianache Văcărescu au fost decapitați în fața sultanului Ahmed al III-lea și a unei asistențe numeroase de demnitari și de oficiali otomani și europeni, la Constantinopol.
Anton Maria Del Chiaro, martor ocular, în lucrarea
Revoluțiile Valahiei, Veneția, 1718, a scris următoarele: '
Când Brâncoveanu văzu că se apropie gealatul cu sabia în mână, făcu o scurtă rugăciune și se adresă fiilor săi cu următoarele cuvinte: Fiii mei, fiți curajoși, am pierdut tot ce am avut în această lume. Cel puțin, să salvăm sufletele noastre și să ne spălăm păcatele cu sângele nostru (Anton Maria Del Chiaro,
Revoluțiile Valahiei, Editura
Basilica, București, 2012, p. 139).
Pentru moartea sa martirică, pentru pilda sa de statornicie întru dreapta credință, acest ctitor de cultură și sprijinitor generos al întregului Răsărit Ortodox a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română la 20 iunie 1992, fiind prăznuit în fiecare an, în data de 16 august.
Având încredere că referatele și dezbaterile din cadrul Simpozionului Național
Constantin Brâncoveanu și contribuția lui la sporirea patrimoniului cultural, educațional, spiritual și social-filantropic al Țării Românești în contextul european al veacului al XVIII-lea vor contribui la actualizarea modelului său de iubire jertfelnică și statornică a Bisericii și a neamului românesc în contextul contemporan, marcat azi de secularizare și de relativizare a valorilor naționale, binecuvântăm pe organizatori și pe participanții la acest simpozion.
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
