Peste două mii de credincioşi au participat la sfinţirea picturii Catedralei Episcopale Înălţarea Domnului din Slobozia.
Slujba Sfintei Liturghii şi slujba de sfinţire a fost săvârşită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, înconjurat de un sobor de 14 ierarhi după cum urmează: Înaltpreasfinţitul Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, Înaltpreasfinţitul Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, Înaltpreasfinţitul Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, Înaltpreasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Preasfinţitul Corneliu, Episcopul Huşilor, Preasfinţitul Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, Preasfinţitul Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, Preasfinţitul Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanaţilor, Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfinţitul Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei, Preasfinţitul Andrei Făgărăşanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, Preasfinţitul Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului.
După sfinţirea picturii Catedralei a urmat lansarea a două monografii: a Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, cu titlul 1994 – 2014. Slujire şi dăruire. Două decenii de slujire arhierească şi monografia Aşezăminte monahale din Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor.
La final, Patriarhul României a vorbit credincioşilor despre asumarea crucii.
„Crucea în viaţa omului se vede mai ales atunci când trăieşte o suferinţă îndelungată: o copilărie fără părinţi, o văduvie pe toată viaţa, o boală incurabilă, o suferinţă copleşitoare. Toate acestea pot fi o cruce grea de purtat în viaţă. Mântuitorul Iisus Hristos însă nu ne lasă să cădem în disperare, în deznădejde, ci spune să-şi asume crucea fiecare şi să-L urmeze pe El. De ce trebuie să-şi asume omul crucea şi să-L urmeze pe Hristos ? Pentru că numai Hristos poate transforma crucea suferinţei în scară de Înviere, în speranţă. El umple cu prezenţa Sa tainică, a iubirii Sale milostive viaţa omului aflat în suferinţă şi transformă suferinţa din interior în speranţă. Dacă boala nu se vindecă ea devine totuşi o lucrare de curăţire de păcate, de pregătire pentru a dobândi mântuirea şi viaţa veşnică”, a spus Preafericirea Sa.
