patriarhul > Mesaje > UN IERARH ÎNŢELEPT, HARNIC ŞI DARNIC Arhiepiscopul EFTIMIE al Romanului şi Bacăului (1914 - 2014)

UN IERARH ÎNŢELEPT, HARNIC ŞI DARNIC Arhiepiscopul EFTIMIE al Romanului şi Bacăului (1914 - 2014)


Mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la slujba de înmormântare a Arhiepiscopului Eftimie al Romanului şi Bacăului, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfânta Parascheva“din Roman, joi, 06 noiembrie 2014:

 

Am aflat cu multă durere în suflet de trecerea din această viaţă, în ziua de 4 noiembrie 2014, a Înaltpreasfinţitului Părinte Eftimie, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, ierarh venerabil al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, arhipăstor misionar şi harnic, apărător înțelept al tradiției ortodoxe românești și al monumentelor istorice bisericești.

 

 

Decedat la venerabila vârstă de aproape 100 de ani (fără cinci zile), Arhiepiscopul Eftimie Luca a fost unul dintre cei mai longevivi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, în general, şi ai Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, în special.

 

 

Născut în data de 09 noiembrie 1914, în satul Schitul, comuna Hangu, azi comuna Ceahlău, a devenit din tinereţe monah, diacon şi preot slujitor, făcând parte dintr-o generaţie de harnici slujitori ai Bisericii noastre, fiind coleg la Seminarul Teologic de la Cernica şi la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti cu fericitul întru pomenire Patriarh Teoctist, cu Arhiepiscopul Gherasim Cristea, precum şi cu Arhimandriţii Sofian Boghiu şi Grigorie Băbuş.

 

 

În vremuri grele a condus Mănăstirile Bistriţa – Neamţ şi Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, cu multă înțelepciune și hărnicie. La recomandarea Mitropolitului Moldovei şi Sucevei Iustin Moisescu, a devenit arhiereu vicar al Episcopiei Romanului şi Huşilor (30 ianuarie 1972), ajutându-l la conducerea istoricei eparhii pe Episcopul Partenie Ciopron.

 

 

După ce a fost întronizat ca Episcop al Romanului şi Huşilor (23 aprilie 1978), s-a îngrijit mult de eparhia sa, restaurând vechile biserici şi zidind altele noi, în timpurile când instituţia Bisericii a cunoscut multe îngrădiri şi umilinţe. Statornicia sa în credință l-a ajutat să slujească Biserica în vremuri grele, în contextul ostil religiei din vremea regimului comunist, plin de restricţii şi presiuni asupra vieții Bisericii. Ca episcop al Eparhiei Romanului, a reuşit, cu răbdare constantă şi înţelepciune practică, să păstreze şi să promoveze credinţa creștină şi cultura românească din această istorică zonă a Moldovei.

 

 

A refăcut, în decursul anilor, Catedrală arhiepiscopală de la Roman, ctitoria Domnitorului Petru Rareş, redându-i frumuseţea de altădată prin împreună-lucrarea cu mari arhitecţi, restauratori şi pictori (Cişmigiu, Balş, Grimalschi ş. a.), după ce restaurase şi consolidase cu mare grijă Catedrala episcopală de la Huşi, bisericile voievodale ale Mănăstirilor Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava şi Bistriţa nemţeană, precum şi alte mănăstiri şi biserici din cuprinsul întinsei sale eparhii.

 

 

A sprijinit apariţia celor 12 volume ale Vieţilor Sfinţilor, în editura Episcopiei Romanului, cu binecuvântarea şi sprijinul său personal, precum şi a altor lucrări de spiritualitate ortodoxă cum ar fi: Convorbiri duhovniceşti, Vetre de Sihăstrie Românească, Patericul Românesc, ale Părintelui Arhimandrit Ioanichie Bălan.

 

 

După anul 1990, a redeschis mai multe mănăstiri şi schituri, a aprobat şi încurajat zidirea de noi locaşuri de închinare, a îndrumat preoţii şi monahii, făcându-se tuturor pildă prin faptă, cuvânt rostit şi cuvânt tipărit.

 

 

În vremea păstoririi noastre la Iaşi, ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei (1990-2008), Episcopul Eftimie Luca a lucrat cu osârdie şi multă căldură sufletească. A răspândit în jurul său lumină şi bunătate, pentru că a fost un ierarh harnic şi darnic. În anul 2009, la propunerea noastră, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a ridicat Episcopia Romanului la rang de Arhiepiscopie, cu titulatura Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului, iar Chiriarhul acesteia a primit rangul de Arhiepiscop.

 

 

Părintele Arhiepiscop Eftimie rămâne în memoria noastră ca fiind un om echilibrat, iubitor de pace şi comuniune, un păstor înţelept şi milostiv, prin dragostea sa faţă de credinţa şi tradiţia Bisericii, prin bunătatea și dărnicia sa părintească, exprimate adeseori atât faţă de clerici, cât şi de credincioşii păstoriţi. De aceea,  i se mai spunea: „Eftimie cel Bun”.

 

 

La acest moment de doliu pentru Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului şi pentru întreaga Biserica Ortodoxă Română, în numele ierarhilor Sfântului Sinod şi al nostru personal, adresăm familiei îndurerate, clerului, vieţuitorilor din mănăstiri şi credincioşilor acestei eparhii, părinteşti condoleanţe, rugându-ne Domnului nostru Iisus Hristos, Arhiereul Cel Veşnic, să aşeze sufletul vrednicului de pomenire Arhiepiscopul Eftimie, în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi, în ceata sfinţilor Săi slujitori, care au binevestit lumii Evanghelia mântuirii şi a vieţii veşnice.

 

Veşnica lui pomenire din neam în neam!

                                                                                     

DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Foto Evenimente
Anul omagial - 2017
Filantropia Bisericii
Hotărâri ale Sfântului Sinod