Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat cu prilejul întronizării Înaltpreasfințitului Părinte Ciprian ca Arhiepiscop al Buzăului și Vrancei, duminică, 10 martie 2013:
În Biserica Ortodoxă, slujba de întronizare a noului arhipăstor al unei eparhii este plină de semnificații teologice și duhovnicești, fiind de fapt momentul prin care noul arhipăstor al unei eparhii, în urma alegerii de către Sfântul Sinod, este recunoscut în mod public și solemn de Biserică în noua demnitate și arătat sau prezentat clerului și credincioșilor încredințați lui spre păstorire.
Solemnitatea slujbei, departe de a fi doar o simplă ceremonie formală, în care sunt prezentate însemnele rangului noului arhiepiscop,
este menită de fapt să evidențieze rolul de părinte duhovnicesc, de învățător și slujitor al dreptei credințe și al unității Bisericii, pe care noul arhipăstor îl va avea în eparhia încredințată lui spre păstorire.
Slujba de întronizare conține
o rugăciune de mulțumire și cerere rostită în timpul Sfintei Liturghii și o doxologie (tropar) la sfârșitul Sfintei Liturghii, deoarece prin Sfânta Liturghie se realizează cea mai vie legătură duhovnicească a lui Hristos cu Biserica Sa, cea mai bogată comunicare și cea mai intensă comuniune dintre Hristos, Capul Bisericii și Biserica Sa, care este Trupul Său tainic sau mistic. Prin aceasta se vede că întronizarea arhipăstorului unei eparhii nu este un simplu ritual, sau o simplă tradiție formală, ci este un eveniment și un moment sfânt din însăși viața Bisericii, în legătura ei vie cu Hristos Domnul, Care, după ce a trimis pe Apostolii Săi în lume să învețe, să boteze și să păstorească toate popoarele (cf. Matei 28, 19), a spus:
'Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârșitul veacului' (Matei 28, 20). Rugăciunea de mulțumire și cerere este adresată Mântuitorului Iisus Hristos, Arhiereul Cel veșnic, ca să ajute pe noul arhipăstor
'pentru a spori în dreapta credință, în dra¬gostea cea către Dumnezeu și către aproapele și în toate faptele cele bune'.
După sfârșitul Sfintei Liturghii, slujba de întronizare continuă cu citirea
Gramatei Mitropolitane, documentul oficial de recunoaștere și de prezentare a noului chiriarh, prin care acesta primește oficial, în public, învestirea sau confirmarea canonică de păstorire a noii eparhii, pentru care a fost ales arhipăstor de către Sfântul Sinod. Apoi îi sunt acordate în mod solemn
însemnele arhiepiscopale, iar noul arhipăstor este așezat în
tronul chiriarhal. În timpul ceremoniei de întronizare, noul arhiepiscop primește:
mantia arhierească,
crucea pectorală,
engolpionul,
camilafca și
cârja arhierească, fiecare având o semnificație aparte:
Mantia arhierească, de culoare roșiatică, amintește de jertfa lui Hristos, '
Cel îmbrăcat în veșmânt stropit cu sânge'(Apocalipsa 19, 13) și simbolizează o
lucrare cerească sau
îngerească. Ea este
haina de arhipăstor, învățător și slujitor al eparhiei în lucrarea de păzitor și călăuzitor al oamenilor pe calea mântuirii, împreună cu îngerii păzitori și călăuzitori trimiși de Dumnezeu în lume. Sfântul Simeon al Tesalonicului spune că mantia este
'darul lui Dumnezeu Cel purtător de grijă, cuprinzător și acoperitor' (
Liturgica generală, Pr. Prof. Ene Braniște, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București 1993, p. 624). Iar Sfântul Gherman al Constantinopolului spune că
râurile sau
pliurile mantiei înseamnă
'învățăturile ce izvorăsc necontenit din cele două Legi' (Sfântul Gherman al Constantinopolului,
Explicare despre Sfânta Biserică, în
Liturgica generală, Pr. Prof. Ene Braniște, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București 1993, p. 624), Vechiul și Noul Testament,
'care trebuie să izvorască deplin din mintea și gura arhiereului' (
Op.cit. p. 624).
Crucea pectorală simbolizează
crucea lui Hristos, fiind semn al biruinței Lui asupra păcatului și a morții, dar și simbol al lucrării jertfelnice a
Păstorului cel bun pentru mântuirea oamenilor. Ea aduce aminte de cuvintele Domnului Hristos:
'Cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie' (Marcu 8, 34), de îndemnul Sfântului Apostol Pavel:
'Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât în crucea Domnului nostru Iisus Hristos!' (Galateni 6, 14), dar și de cuvintele Bisericii:
'Iată, prin Cruce a venit bucurie la toată lumea!' (Slujba
Utreniei de Duminică).
Engolpionul, după Sfântul Simeon al Tesalonicului, simbolizează
'pecetea și mărturisirea credinței cea din inimă' (Sfântul Simeon al Tesalonicului,
op.cit., p. 628), având zugrăvită pe el icoana Mântuitorului Hristos purtând Evanghelia pe brațul stâng, lângă inimă - Evanghelia iubirii - iar cu mâna dreaptă binecuvântând; sau purtând globul pământesc, arătând că El este
Pantocratorul,
Atotțiitorul și
Mântuitorul lumii. Atunci când pe engolpion se află imprimată icoana Maicii Domnului, aceasta simbolizează '
puterea mijlocitoare și ocrotitoare a Preacuratei, căreia i se încredințează arhiereul' (
Op.cit., p. 628), ea fiind Mama Arhiereului Hristos, apărătoarea, protectoarea și călăuzitoarea tuturor arhiereilor și a întregului cler. Totodată, engolpionul simbolizează și marea responsabilitate a arhiereului în Biserica lui Hristos,
zidită pe temelia sfinților apostoli (cf. Efeseni 2, 20), întrucât lui, ca
următor și moștenitor al aceluiași dar și har dumnezeiesc, i se încredințează grija pentru Biserică, precum odinioară ucenicului iubit, Ioan, Iisus i-a încredințat-o pe Mama Sa (cf. Ioan 19, 26-27), ea fiind
icoana vie a Bisericii, care arată lumii pe Hristos. Astfel, se vede că noul arhiereu primește de la Însuși Hristos responsabilitatea de a păstori eparhia sau Biserică locală, deoarece
'nimeni nu-și ia singur cinstea aceasta, ci dacă este chemat de Dumnezeu' (Evrei 5, 4).
Cârja arhierească amintește de
toiagul de sprijin pentru
călători (Facere 32, 10),
păstori (Ieșire 4, 2) și
nobili (Facere 38, 18), dar și de
toiagul lui Aaron (Numeri 17; și Evrei 9, 4), Arhiereu al Vechiului Testament, care însă prefigura pe Arhiereul veșnic Hristos, despre Care
cartea Apocalipsei spune că:
'Se numește Credincios și Adevărat și judecă și Se războiește întru dreptate (†¦)
și este îmbrăcat în veșmânt stropit cu sânge și numele Lui se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu (†¦)
și El îi va păstori cu toiag de fier' (Apocalipsa 19, versetele 11, 13 și 15) ca un păstor drept. Pe scurt,
cârja arhierească simbolizează demnitatea, dreptatea și responsabilitatea arhipăstorului de suflete, care va da seamă în fața Dreptului Judecător pentru cei încredințați lui spre păstorire părintească pe calea mântuirii, după cum îndeamnă Sfântul Apostol Pavel, zicând:
'Ascultați pe mai-marii voștri și vă supuneți lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de ele seamă' (Evrei 13, 17). De aceea, cârja arhierească este numită în cartea
Arhieraticon: toiag de sprijin și întărire - pentru cei ascultători, iar pentru cei neascultători și nestatornici -
toiag de deșteptare și îndreptare.
Toate aceste mari responsabilități ale arhipăstorului unei eparhii, exprimate simbolic de însemnele pastorale arhierești,
pot fi împlinite numai cu ajutorul harului lui Dumnezeu și prin conlucrarea arhipăstorului cu clerul și credincioșii din eparhie, precum și prin consultarea și conlucrarea lui cu ierarhii Sfântului Sinod.
Arhipăstorul are deci datoria sfântă de a păstra cu fidelitate integritatea mesajului evanghelic (cf. 1 Timotei 6, 20; 1, 3 ș.u.; 2 Timotei 3, 14) și de a lucra,
cu timp și fără timp pentru a binevesti și a face roditoare credința apostolică (cf. 2 Timotei 4, 1-4).
Această mare responsabilitate de a veghea permanent ca dreapta credință mântuitoare a Bisericii să fie păstrată de către tot clerul și toți credincioșii din eparhie explică de ce Biserica pomenește pe episcop în timpul Sfintei Liturghii și în toate rugăciunile ei, cerând lui Dumnezeu:
'dăruiește-l sfintelor Tale Biserici în pace, întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile, drept învățând cuvântul adevărului Tău!' (cf. 2 Timotei 2, 15)
Comuniunea sau legătura permanentă a preoților, diaconilor și credincioșilor din toate parohiile, precum și a monahilor și monahiilor din mănăstiri și schituri, cu arhipăstorul lor canonic este semnul sau
dovada menținerii acestora în dreapta credință și în comuniunea Bisericii universale de azi, din toate timpurile și din toate locurile.
Episcopul sau Arhiepiscopul, ca arhipăstor și bun chivernisitor al eparhiei încredințate lui de Dumnezeu spre păstorire și reprezentant al ei în Sfântul Sinod, trebuie să-i adune pe toți păstoriții în comuniunea lui Hristos, fiind păzitorul unității eparhiei sale.
Episcopul sau Arhiepiscopul este arhipăstor pentru eparhia sa, dar în același timp el este
coliturghisitor, coresponsabil și împreună-slujitor în și
pentru Biserica cea una, sfântă, sobornicească și apostolească a lui Hristos. El este întâiul slujitor al lui Hristos pentru oameni în eparhia sa, înțeleasă nu ca fragment dintr-un întreg, ci ca o
epifanie sau
manifestare într-un loc și un timp anume a Bisericii sobornicești sau universale a lui Hristos din toate timpurile și toate locurile, după cum Hristos-Domnul nu este parțial sau fragmentar prezent în Sfânta Euharistie, ci întreg prezent în fiecare părticică din Sfânta Euharistie, pe care o primește cel ce se împărtășește, potrivit făgăduinței Sale:
'Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru El' (Ioan 6, 56).
De aceea,
autonomia și libertatea pe care o are fiecare episcop în eparhia sa nu trebuie să devină nici izolare, nici autarhie și nici autosuficiență, ci responsabilitate maximă, grijă părintească permanentă și dăruire de sine totală pentru cei păstoriți de el, asemenea lui Hristos, Păstorul cel bun (cf. Ioan 10, 11).
Marea demnitate și responsabilitate de a mărturisi și sluji, prin cuvânt și faptă, prezența și lucrarea lui Hristos
Marele-Preot sau
Arhiereul veșnic în Biserica Sa, explică de ce episcopul a fost numit încă din primele veacuri ale Bisericii
'om al lui Dumnezeu' (cf. 1 Timotei 6, 11),
'slujitor al lui Hristos și iconom al tainelor lui Dumnezeu' (cf. 1 Corinteni 4, 1), învrednicindu-se de îndoită cinste, ca unul ce se ostenește
'cu cuvântul și cu învățătura' (1 Timotei 5, 17).
Asemenea lui Hristos, Păstorul cel bun, slujitorii Lui trebuie să păstorească cu dragoste părintească pe cei încredințați lor, după cum ne învață Sfinții Apostoli Petru și Pavel, zicând:
'Păstoriți turma lui Dumnezeu dată în paza voastră, cercetând-o nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câștig urât, ci din dragoste; nu ca și cum ați fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei. Iar când Se va arăta Mai-Marele păstorilor, veți lua cununa cea neveștejită a măririi' (1 Petru 5, 1-4; vezi și 1 Timotei 4, 12-13; Tit 2, 7).
Sfinții Părinți ai Bisericii ne arată principalele virtuți ale slujirii arhierești: știința teologică, înțelepciunea practică, viața virtuoasă, simțul dreptății, smerenia, curajul, dărnicia, iubirea părintească dezinteresată, spiritul de sacrificiu, blândețea, răbdarea, ospitalitatea și respectul pentru fiecare om.
Mărturisitor și slujitor al Evangheliei iubirii milostive a lui Hristos, păstorul și părintele duhovnicesc al eparhiei trebuie să fie solidar cu cei bolnavi, bătrâni săraci, orfani, îndoliați, singuri și neajutorați.
Demnitatea slujirii de arhipăstor în eparhie este sfântă și mare, iar sarcinile ei sunt multiple, mai ales într-o lume aflată în criză spirituală și materială. Însă,
multele lucrări ale slujirii pastorale ne îndeamnă să ne apropiem, prin rugăciune, trăire și lucrare, mai mult de Hristos-Capul Bisericii, de Sfânta Treime și de toți Sfinții lui Dumnezeu, pentru a primi ajutorul lor, spre folosul celor mulți.
Astăzi, prin voia lui Dumnezeu, împreună cu întreaga Biserică Ortodoxă Română, cu clerul și credincioșii din Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei în special, sărbătorim întronizarea Înaltpreasfințitului Părinte Ciprian, ca Arhiepiscop al Buzăului și Vrancei.
Înaltpreasfinția Voastră, Înaltpreasfințite Părinte Arhiepiscop Ciprian,Comoara de mare preț, adică dreapta credință și dreapta viețuire în Hristos din eparhia Buzăului și Vrancei, a fost păstrată din generație în generație, prin râvna, priceperea și osteneala multor vrednici episcopi înaintași ai Înaltpreasfinției Voastre, care au îndrumat pe calea mântuirii și a sfințeniei poporul nostru român de pe aceste plaiuri.
Urmând pilda lor, suntem încredințați că veți împlini în primul rând
datoria sfântă și mare de a apăra și promova dreapta credință a ierarhilor mărturisitori și cărturari, a marilor voievozi jertfelnici, a cuvioșilor și cucernicilor slujitori ai sfintelor altare și a credincioșilor statornici în Ortodoxie.
De asemenea, avem convingerea că veți înmulți faptele iubirii milostive, despre care ne vorbește Evanghelia acestei Duminici,
continuând și amplificând lucrarea social-filantropică din Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei. Totodată, cunoaștem că doriți să intensificați viața duhovnicească din mănăstiri și parohii, precum și activitatea culturală a eparhiei.
Calitățile teologice și administrative deosebite pe care le-ați dovedit în slujirea ca Episcop Vicar patriarhal vreme de aproape 11 ani ne îndreptățesc speranța că lucrarea pe care o începeți astăzi va fi o lucrare binecuvântată de Dumnezeu și folositoare Bisericii.
Vă adresăm părintești și frățești urări de sănătate, de pace și bucurie, întru mulți și binecuvântați ani, rugând-ne Domnului nostru Iisus Hristos să dăruiască, pentru rugăciunile Sfântului Mucenic Ciprian, din Corint, pe care îl prăznuim astăzi, harul Său cel sfânt și mântuitor Înaltpreasfinției Voastre, tuturor clericilor și credincioșilor din Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, precum și tuturor celor care vă vor sprijini în activitatea sfântă pe care o împliniți.
Ca semn de prețuire pentru viitoarea activitate liturgică și pastorală a Înaltpreasfinției Voastre, pentru ostenitorii centrului eparhial și pentru slujitorii și închinătorii acestei noi, mari și frumoase Catedrale Arhiepiscopale din Buzău, oferim în dar o Sfântă Evanghelie nouă, tipărită și ferecată la Tipografiile și Atelierele Patriarhiei Române.
Cu multă bucurie, Vă încredințăm, Înaltpreasfinția Voastră, de sprijinul nostru personal și al ierarhilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în lucrarea sfântă la care ați fost chemat, spre slava Preasfintei Treimi, binele Bisericii noastre și mântuirea celor binecredincioși!
† D A N I E L
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
