Resedinta mitropolitana si apoi patriarhala a devenit de-a lungul vremurilor "unul din cele mai active focare religioase si culturale ale Tarii Romanesti". Construita intre anii 1656-1658 o data cu Catedrala, Resedinta patriarhala este ctitoria lui Constantin Serban Voievod.
Paraclisul reprezinta partea cea mai veche a resedintei. Ulterior, mitropolitii Munteniei si patriarhii Bisericii Ortodoxe Romane au efectuat lucrari de extindere.
Interventii substantiale au fost facute de catre: mitropolitul GRIGORE DASCALUL (1832-1834), patriarhul MIRON CRISTEA (1930-1932), patriarhul IUSTINIAN (1952-1954), care a refacut turla paraclisului, patriarhul Teoctist, care a efectuat lucrari de consolidare si modernizare a acestei resedinte, in special in aripa dinspre bd. George Cosbuc.
Paraclisul
Ridicat o data cu vechea staretie, ctitorita de Constantin Voda Serban (1654-1658), transformata apoi in resedinta mitropolitana, paraclisul a fost consolidat pe vremea mitropolitului TEODOSIE (166-1672 si 1679-1708), cu contributia domnitorului GHEORGHE DUCA (1673-1678), cand se presupune ca i s-a dat si hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe. Mai tarziu, in 1723, cum aminteste pisania greceasca a versificatorului Dumitru Nottara, de pe peretele dinspre nord, i s-au facut lucrari radicale de restaurare si infrumusetare de catre domnitorul NICOLAE MAVROCORDAT (1719-1730) si Mitropolitul DANIIL (1719-1731), infatisati in chip de ctitori pe peretele dinspre apus. Intre altele, paraclisul a fost zugravit, i s-a facut tampla de lemn sculptat in stil brancovenesc si usa din doua canate, fixata in rama cioplita in piatra. Atunci i s-a dat, ca al doilea hram, Sfantul Daniil.
In anul 1880, in vremea mitropolitului primat Calinic Miclescu (1875-1886), pictorul G.I. Pompilian a spalat si a completat zugraveala cazuta pe alocuri, iar peste cateva decenii, intre 1960-1961, patriarhul Iustinian (1948-1977) a refacut turla de pe naos, cazuta in urma unui cutremur in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. In spiritul inaintasilor sai, intre anii 1987-1989, patriarhul Teoctist a conservat si restaurat tampla si a consolidat exteriorul.
Prin eleganta proportiilor, absida pentagonala si turla svelta, prin valoarea picturii bine conservate, frumusetea compozitiei decorative si maiestria cu care este lucrata tampla de lemn ajurat si poleit, paraclisul isi merita atributul de unicat de arta si arhitectura, adevarat giuvaer al Resedintei Patriarhale. La aceasta se adauga si faptul ca paraclisul adaposteste o parte din Moastele Sfantului Ioan Gura de aur ferecate intr-o ripida de argint si asezate intr-o racla cu geam, de stejar sculptat. Ele au fost daruite Patriarhiei Romane de catre Cardinalul Florentei, Silvano Piovanelli, cu prilejul vizitei la Bucuresti in octombrie 1997.
