O abordare superficială și agresivă cu privire la viața religioasă din România
- Raportul anual al Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii -
Biserica Ortodoxă Română consideră că multe din observațiile făcute în acest Raport sunt injuste și calomnioase la adresa sa.
Patriarhia Română a luat cunoștință de publicarea, în data de 19 septembrie 2008, de către Departamentul de Stat al Statelor Unite, a celui de-al zecelea raport anual privind respectarea libertății religioase în lume, inclusiv a capitolului privitor la România. Conținutul acestui document, cu precădere criticile și observațiile privitoare la Biserica Ortodoxă Română, ne surprind în mod neplăcut și ridică serioase
semne de întrebare în ceea ce privește obiectivitatea, onestitatea și competența în problematica religioasă a autorilor acestui raport.
Se reproșează Bisericii Ortodoxe Române
intoleranța față de acțiunile de prozelitism ale altor culte, nerestituirea unor proprietăți care au aparținut Bisericii greco-catolice, promovarea unui discurs al urii în media și în manualele proprii de religie, dezacordul față de decizia Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării privind limitarea simbolurilor religioase strict la cadrul desfășurării orei de religie, opoziția preoților ortodocși referitor la înmormântarea membrilor altor culte în cimitirele confesionale, precum și unele chestiuni strict interne în legătură cu dogma și învățătura Bisericii.
Patriarhia Română consideră că multe dintre aceste observații au un caracter vădit exagerat și tendențios, fiind vorba de
generalizarea unor situații accidentale și izolate sau de reclamații nefondate, având o unică sursă și aceasta de obiectivitate discutabilă, iar informațiile nu au fost verificate de către autorii raportului.
Este greu de înțeles de ce nu s-a apelat la principiul universal recunoscut și aplicat în toate statele democratice,
audiatur et altera pars (să fie ascultată și cealaltă parte).
Cu privire la unele dintre aspectele semnalate,
raportorii critică, de pe poziții vădit partizane, hotărâri ale instanțelor judecătorești sau încearcă chiar să se substituie acestor instanțe.
În ceea ce privește acordarea de către Guvernul României a unor sume importante către Biserica Ortodoxă Română,
se ignoră faptul că s-a respectat criteriul proporționalității, respectiv al numărului de credincioși înregistrați la ultimul recensământ, repartizarea fondurilor făcându-se în aceeași proporție în care și credincioșii noștri contribuie financiar la bugetul de stat.
Din acest raport se constată că, în mod eronat, se ia drept normativă experiența religioasă din SUA, care nu poate fi aplicată ca atare în Europa. Spiritul religios european, mult mai vechi și mai bogat în semnificații decât cel american, nu se bazează pe separație radicală între Stat și Biserică, ci pe autonomie reciprocă și cooperare socială tradițională.
Acest raport ignoră adevărul că ceea ce este diferit nu este în mod necesar și discriminatoriu, iar influența socială a Bisericii majoritare în România nu este una exclusivistă, ca, de pildă, cea a cultului majoritar mormon din statul american Utah. Desigur, este mai ușor să judeci pe alții decât pe tine însuți.
Criticile formulate la adresa
Legii privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, în special cele aduse sistemului pe trei trepte de recunoaștere a structurilor religioase (grupări religioase, asociații religioase și culte), nu țin seama de numărul deosebit de mare al cultelor recunoscute de Statul român (18), care beneficiază de un consistent sprijin de la bugetul de stat. Cei ce aduc astfel de critici ignoră și faptul că, în perioada preliminară a redactării acestei legi, în România au fost organizate seminarii internaționale, cu participarea unor specialiști, atât din Europa, cât și din SUA, care au contribuit la redactarea legii în forma sa finală.
Cât privește problemele patrimoniale existente între unele culte din țara noastră, acestea sunt greu de înțeles pentru cei ce nu s-au confruntat în decursul istoriei lor cu impunerea prin forța armelor a unei anumite credințe religioase sau cu situația preluărilor abuzive de către stat a averilor Bisericii. Ca atare, în majoritatea statelor democratice nu s-a ajuns la o soluție absolut echitabilă în ceea ce privește situațiile patrimoniale determinate de anumite fenomene istorice (Reforma, Contrareforma, uniatismul, persecuții religioase, migrații masive ș.a.).
În acest context, pentru o informare corectă a opiniei publice, Patriarhia Română dorește să prezinte situația reală a raporturilor sale cu Biserica Greco-Catolică.
Situația proprietăților din eparhiile ortodoxe române din Transilvania și Banat, care au făcut obiectul litigiilor dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Greco-Catolică, se prezintă astfel:
- imobile (biserici, case parohiale, terenuri agricole etc.) a căror situație juridică a fost rezolvată prin dialog: un număr de 111.
- imobile retrocedate prin sentințe judecătorești: un număr de 20.
- imobile ajunse în posesia Bisericii Greco-Catolice prin ocuparea abuzivă a acestora: un număr de 81.
- biserici în care se slujește alternativ: un număr de 15.
- cazuri în care, deși există hotărâri judecătorești definitive favorabile Bisericii Ortodoxe Române, respectivele sentințe nu au putut fi puse în aplicare: un număr de 14.
- cazuri de clerici ortodocși români care, deși supuși unor pedepse canonice din partea Bisericii Ortodoxe Române, au fost primiți să slujească în Biserica Greco-Catolică, fapt care a dus la tensionarea relațiilor dintre cele două culte: un număr de 10 preoți.
Având convingerea că opinia publică românească și internațională va putea cunoaște, în mod obiectiv și imparțial, realitățile vieții religioase din România, sperăm că cei ce redactează astfel de rapoarte anuale privitor la libertatea religioasă în România vor ține cont, pe viitor, și de informațiile oferite de Patriarhia Română, astfel încât credibilitatea acestor rapoarte să nu se diminueze și mai mult.
SECTORUL RELAȚII BISERICEȘTI ȘI INTERRELIGIOASE AL PATRIARHIEI ROMÂNE
BUCUREȘTI, 15 octombrie 2008
