Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la momentul comemorativ organizat de Patriarhia Română cu prilejul împlinirii a 15 ani de la trecerea la viața veșnică a Părintelui Cleopa Ilie, luni, 02 decembrie 2013, Palatul Patriarhiei:
Anul acesta, 2013, se împlinesc 15 ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Cleopa Ilie († 2 decembrie 1998). În acest sens, am considerat necesar să organizăm un moment comemorativ la Patriarhia Română, după cum în anul 2005, la împlinirea a șapte ani de la trecerea sa la Domnul, am organizat un astfel de eveniment ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, la Mănăstirea Sihăstria, publicând și un volum omagial - comemorativ pe care l-am intitulat atunci: 'Părintele Cleopa Ilie - prieten al sfinților și duhovnic al credincioșilor. In memoriam', Editura TRINITAS, Iași, 2005, 285 p.+ 34 p. imagini.
Volumul pe care îl lansăm astăzi, apărut la Editura BASILICA a Patriarhiei Române, cuprinde o mare parte din evocările publicate atunci, unele fiind revăzute de autori. Alte evocări și mărturii sunt însă inedite și recente. Din aproape toate evocările de atunci (2005) și de acum (2013) se poate desluși o percepție comună, și anume că Părintele Cleopa Ilie a fost și rămâne un luminător de suflete pe calea mântuirii.
Profund cunoscător al Sfintei Scripturi și al scrierilor Sfinților Părinți, trăitor statornic în viața monahală ortodoxă tradițională, Părintele Cleopa era, în același timp, un păstor înțelept și un misionar plin de zel, adânc ancorat în realitatea timpului prezent, suferind împreună cu poporul în anii grei ai comunismului, dar și aducând multă pace și bucurie în sufletele oamenilor care veneau la el spre a primi dezlegare de păcate și sfat bun pentru viață. El era, în mod constant, părinte înțelept și milostiv, învățător competent și exigent, prieten al sfinților și duhovnic al oamenilor, primind în chilia sa ierarhi, preoți și monahi, demnitari cu funcții mari, intelectuali renumiți, dar și mulțimi de oameni simpli din orașe și sate.
Părintele Cleopa era luminător de suflete, făcător de pace și aducător de bucurie. Lumina pe care o răspândea prin cuvântul vorbit și scris, prin faptă și mod de viețuire, era lumina harului Duhului Sfânt adunată permanent în suflet prin multă rugăciune pentru sine și pentru alții, prin post și nevoințe, prin citirea vieții și scrierilor Sfinților, dar și prin multă sfătuire cu oameni duhovnicești contemporani, precum și prin dragostea părintească pe care o avea față de oamenii simpli, smeriți, darnici și evlavioși din popor. Părintele Cleopa simțea duhovnicește prezența harului lui Dumnezeu în poporul răbdător și jertfelnic, iubitor de Hristos și de Biserică. De aceea, a fost și el un duhovnic mult iubit de popor. Părintele Cleopa era cu adevărat un monah matur fiind un model de ascultare smerită, încât nu pleca niciodată din mănăstire fără aprobarea starețului și a ierarhului său când era invitat să predice în altă localitate. Era părinte bun atât pentru viețuitorii din mănăstiri, cât și pentru credincioșii din parohii. Prețuia deopotrivă pe preoții monahi și pe preoții de mir, cărora le săruta mâna indiferent de vârsta lor, știind bine că prin ei lucrează Hristos în Biserica Sa spre mântuirea oamenilor. El nu judeca pe oameni, ci îi ajuta să devină mai buni. Era aspru privind păcatele oamenilor, dar milostiv cu păcătoșii, călăuzindu-i pe calea mântuirii. Vedea mai întâi chipul lui Dumnezeu din om și apoi rănile pricinuite de păcate. Ținea seama de vârsta, starea duhovnicească, responsabilitatea și râvna fiecărui om. Se referea adesea în predici la sfintele canoane pentru responsabilizarea păcătosului, nu pentru împovărarea lui, cunoscând că scopul sfintelor canoane nu este pedepsirea, ci îndreptarea păcătosului spre mântuire, vindecarea lui spirituală, nu îndepărtarea lui de Biserică. Chiar și atunci când părea mai sever, el inspira totuși speranță și încredere, înțelepciune și grijă părintească.
Părintele Cleopa era milostiv și darnic. Tot ce primea de la credincioși ca dar pentru sine împărțea altora, însă cu multă smerenie și discreție, pentru a nu jena nici pe donator, nici pe primitor. Nu aduna bunuri materiale, nici bani pentru sine, ci doar bunătate în suflet prin tot ceea ce oferea altora. Era darnic și liber pentru că era omul lui Dumnezeu pentru oameni. În mod deosebit, Părintele Cleopa era un teolog-mărturisitor al prezenței iubitoare a lui Dumnezeu în frumusețea sufletelor oamenilor smeriți și în frumusețea naturii creată de El: în păsări, animale, pomi, arbori, plante, flori, ape, munți, văi, câmpii, soare, lună și stelele cerului. Ca și părinții filocalici de odinioară, el vedea duhovnicește prezența harică a lui Dumnezeu-Cuvântul în cuvintele Scripturii și în frumusețile naturii, toate fiind daruri ale lui Dumnezeu pentru oameni. Iar pentru că se bucura de lumina lor, el răspândea multă bucurie în jurul său, în sufletele celor care îl ascultau vorbind despre înțelepciunea lui Dumnezeu prezentă în făpturile create de El.
Luminile și virtuțile Părintelui Cleopa evocate pe scurt aici sunt expuse pe larg în mărturiile scrise ale unor oameni care l-au cunoscut personal, mărturii și evocări cuprinse în volumul prezent. Luminător de suflete pe cale mântuirii în timpul viețuirii sale pe pământ, Părintele Cleopa rămâne lumină peste timp, prin moștenirea spirituală pe care ne-a lăsat-o în cuvinte și fapte duhovnicești cuprinse în predici și cărți, în cugetele și inimile celor care l-au cunoscut, însă mai ales prin lumina rugăciunilor sale pentru toți care l-au prețuit, dar și pentru întreaga Biserică.
Ținând seama că părintele Cleopa Ilie reprezintă pentru noi toți: ierarhi, clerici slujitori, monahi ori simpli credincioși, un mare dar pe care Dumnezeu l-a făcut Bisericii noastre, am organizat acest moment solemn de comemorare la Patriarhia Română, pentru a exprima recunoștința Bisericii noastre memoriei acestui mare duhovnic al neamului românesc și nu în ultimul rând, pentru a face cunoscut faptul că lucrarea duhovnicească a părintelui Cleopa Ilie nu a avut doar un caracter local sau provincial, ci a fost o lucrare misionară care a cuprins întreaga țară, trecând și dincolo de hotarele ei, prin ucenici și prin cărțile sale traduse în limbi străine.
În perioada zbuciumată a prigoanei împotriva Bisericii, la chemarea vrednicului de pomenire Justinian Patriarhul, părintele arhimandrit Cleopa Ilie a fost chemat la București, locuind câteva luni în Reședința patriarhală, unde s-au pus bazele unui amplu program misionar, pe care ulterior părintele Cleopa l-a desfășurat în mai multe mănăstiri din țară, în special în Muntenia și Banat, ostenindu-se pentru călăuzirea vieții monahale românești pe calea Sfintei Tradiții a Bisericii noastre Ortodoxe.
Felicităm și binecuvântăm pe toți cei care au contribuit la organizarea acestui moment comemorativ și pe cei care participă, prin rugăciune și evocare, la pomenirea Părintelui Cleopa Ilie.
Ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute să cultivăm și să transmitem lumina primită de la Părintele Cleopa Ilie, ca pe o lumină a Învierii, o călăuză a vieții și o arvună a bucuriei veșnice din Împărăția Preasfintei Treimi!
†DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
