Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Simpozionul 'Părintele Cleopa - Omul lui Dumnezeu printre oameni - 100 de ani de la naștere', organizat de Mitropolia Moldovei și Bucovinei la Mănăstirea Sihăstria, județul Neamț, în zilele de 27-28 aprilie 2012.
Anul acesta, 2012, s-au împlinit 100 de ani de la nașterea părintelui arhimandrit Cleopa Ilie (10 aprilie 1912), personalitate simbol a vieții monahale din România.
Simpozionul Părintele Cleopa - Omul lui Dumnezeu printre oameni, organizat de Mitropolia Moldovei și Bucovinei la Mănăstirea Sihăstria, se constituie într-un act de aducere aminte și de omagiere a memoriei acestui vrednic slujitor al Mântuitorului Hristos, pentru care păstrăm vie în inimile noastre dragostea sa nețărmurită pentru Biserică și popor, chipul său luminos și bunătatea sa sufletească.
Astăzi, la aniversarea centenarului de la nașterea sa, când celebrăm viața și activitatea părintelui Cleopa, care a fost un dar de la Dumnezeu pentru poporul român, strălucește, în lumina spirituală a Mântuitorului Hristos Cel înviat, figura iubită și venerată a celui care și-a închinat întreaga viață slujirii lui Dumnezeu și oamenilor.
Purtător al harului Duhului Sfânt, părintele Cleopa a răspuns chemării lui Dumnezeu la misiune într-un mod înțelept. El a devenit un misionar statornic în chilie, arătând într-un fel minunat cum poate cineva să aducă lumea la Dumnezeu, să schimbe vieți, să vindece răni, să hrănească suflete, nu cutreierând lumea, nu bătând din ușă în ușă, ci deschizând cu dragoste părintească ușa chiliei sale și ajutând pe fiecare păcătos să-și deschidă propriul său suflet în spovedanie pentru a se întâlni cu iubirea milostivă și vindecătoare a lui Dumnezeu pentru oameni.
Părintele Cleopa a fost un mare misionar prin cuvântul vorbit în predică, prin cuvântul scris, dar și prin felul său de a viețui și felul său de a se purta cu oamenii. Dăruit de Dumnezeu cu nenumărate daruri, părintele Cleopa era mereu rănit de durerile, de suferințele, de bolile și păcatele mulțimilor necăjite și rătăcite ca niște oi fără de păstor (cf. Matei 9, 36), fiind în același timp senin și plin de bunăvoință, milostiv și iertător.
Timpurile în care a trăit au fost dificile și neliniștite. Dificilă și tensionată a fost și viața Bisericii, atât pentru credincioși, cât și pentru păstorii duhovnicești. În acele vremurile de încercare, când credința era tăgăduită, când în școli se învăța că nu este Dumnezeu, părintele Cleopa, împreună cu alți duhovnici, preoți și slujitori ai Bisericii, mărturisea credința în Dumnezeu, nu ca pe un adevăr intelectual, abstract, ci ca pe o relație vie cu El, ca un trăitor al prezenței și lucrării lui Dumnezeu în Biserică, în lume și în viața personală.
În perioada zbuciumată a prigoanei împotriva Bisericii, părintele Cleopa a răspuns la chemarea patriarhului Justinian, care i-a cerut să lucreze pentru călăuzirea vieții monahale românești pe calea Sfintei Tradiții a Bisericii.
Cu multă înțelepciune și râvnă duhovnicească, ca un 'foc care arde' și care nu se poate conteni (cf. Ieremia 20, 9; Luca 24, 32), părintele Cleopa a fost un mărturisitor al dreptei credințe și un trăitor autentic al tradiției monahale. Însă, atât mărturisirea credinței, cât și păstrarea tradiției nu erau pentru el constrângere sau crispare, ci rânduiala viețuirii în plinătatea prezenței Duhului Sfânt, Care trezește în om râvnă necontenită și dor nemărginit după sfințenie. Tradiția a fost pentru el comuniune a Sfinților de-a lungul veacurilor, iar el trăia în această comuniune ca un om liber și responsabil.
Când a fost chemat să pună rânduială în unele mănăstiri, părintele Cleopa a arătat că era un bun cunoscător și călăuzitor al vieții monahale și al prezenței misionare a mănăstirilor în viața Bisericii, străduindu-se să aducă rod bogat, iar rodul său să rămână (cf. Ioan 15, 16) în mai multe mănăstiri din țară, dar mai ales în Mănăstirea Slatina și Mănăstirea Sihăstria din Moldova, arătând că acolo unde sunt lucrătoare slujbele liturgice, predica, rugăciunea la chilie, spovedania, ascultarea smerită și primirea cu bucurie a pelerinilor, mănăstirea este căutată de oameni de toate vârstele și de toate categoriile sociale.
Credincioșii pelerini și toți cei care l-au cunoscut pe părintele Cleopa au simțit că era 'un om al lui Dumnezeu', milostiv și drept, iubitor de Hristos și de oameni, un om al rugăciunii sfinte și un mărturisitor al dreptei credințe în orice timp și în orice loc, predicând totdeauna pe baza Sfintei Scripturi și a scrierilor Sfinților, devenind astfel un prieten al sfinților și un înțelept părinte-duhovnic al credincioșilor călăuziți pe calea mântuirii.
Admirat și iubit de mulți ierarhi ortodocși români și străini, de preoți de mir și profesori de teologie, de monahi și monahii, de oameni de cultură, de autorități de stat și de simpli credincioși, părintele Cleopa Ilie era pentru toți una dintre icoanele spirituale cele mai luminoase ale Ortodoxiei românești. Era un părinte duhovnicesc care îmbina smerenia cu optimismul, dragostea de Biserica sobornicească a lui Hristos cu iubirea de Neam, jertfa nevoințelor personale cu bucuria dăruirii de sine pentru alții, fidelitatea față de Tradiție cu libertatea de a discerne între esențial și secundar, între literă și spirit, între valoarea persoanei umane și rănile păcatului care o tulbură.
Viața părintelui Cleopa seamănă cu viața sfinților cuvioși pe care-i avem deja în calendarul nostru. Chipul său luminos seamănă cu cel al sfinților din icoane, fiind sălaș al locuirii Sfântului Duh, Care cu suspine negrăite dorește ca orice om să crească duhovnicește spre asemănarea cu Dumnezeu (cf. Romani 8, 27-30), deoarece Dumnezeu, pe cei care L-au iubit, i-a și hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său (cf. Romani 8, 28-29), adică 'sfinți și fără de prihană înaintea Lui' (cf. Efeseni 1, 4).
Adresăm cuvânt de felicitare și binecuvântare tuturor organizatorilor și participanților la acest simpozion, precum și întregii obști monahale a Mănăstirii Sihăstria, care datorează renumele său în primul rând prezenței și lucrării duhovnicești a părintelui Cleopa în această mănăstire. De aceea, cea mai frumoasă cinstire a memoriei părintelui Cleopa Ilie, de care se bucură sufletul său din ceruri, este punerea în practică a sfaturilor lui duhovnicești care se află în cărțile scrise de el sau consemnate de ucenici ai săi. Întrucât el a fost un mare rugător cât a trăit pe pământ, este acum rugător și în ceruri, mai ales pentru monahii și credincioșii care ajută această Sfântă Mănăstire să păstreze duhul părintelui Cleopa.
Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute să cultivăm și să transmitem lumina primită de la părintele Cleopa Ilie, ca pe o lumină a Învierii, o călăuză a vieții și o arvună a bucuriei veșnice din Împărăția Preasfintei Treimi!
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
