Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu prilejul pelerinajului din ajunul sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim, sâmbătă, 4 aprilie 2015:
Preasfinţiile Voastre,
Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Preacuvioase Maici,
Iubiţi pelerini,
Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim reprezintă în Arhiepiscopia Bucureştilor, ca de altfel în ultimii ani şi în întreaga ţară, prilejul organizării de pelerinaje şi procesiuni ample, în cadrul cărora clerul şi credincioşii ortodocşi mărturisesc împreună, prin rugăciuni şi cântări bisericeşti, credinţa în Jertfa şi Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
În ziua de astăzi, valorile credinţei ortodoxe sunt din ce în ce mai mult supuse unor critici agresive, inspirate de ideologii de tip secularist şi consumist, în care viaţa fără referinţe la Dumnezeu este prezentată insistent ca fiind o viaţă emancipată sau modernă, opusă vieţii creştine tradiţionale. În acest context, valorile autentice ale Evangheliei lui Hristos trebuie cunoscute mai bine, iar mărturisirea publică a credinţei noastre ortodoxe devine din ce în ce mai mult o necesitate comunitară şi o datorie personală. Astfel, în cadrul Pelerinajului de Florii din acest an, ca şi în anii precedenţi, clericii şi credincioşii ortodocşi din Municipiul Bucureşti şi din judeţul Ilfov au mărturisit din nou, în rugăciune şi cântare comună, credinţa în dumnezeirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Domn al vieţii şi biruitor al morţii, Cel ce intră în cetatea Ierusalimului, pentru a ne elibera pe toţi din robia păcatului şi a patimilor egoiste şi a ne învăţa virtutea smereniei şi a iubirii milostive ca fiind urcuş spre Înviere.
În cântările slujbei Vecerniei Sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim se spune: „Astăzi harul Sfântului Duh pe noi ne-a adunat şi toţi, luând Crucea Ta, zicem: Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului; Osana, Celui dintru înălţime!”[1] În lumina acestui imn, înţelegem că rugăciunea noastră comună se face întru numele Domnului şi că suntem părtaşi lucrării sfinţitoare a harului dumnezeiesc. Ne asemănăm astăzi întru totul celor care „au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: «Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului», Împăratul lui Israel!” (Ioan 12, 13). Prin cântarea „Osana!”, Îl recunoaştem pe Domnul nostru Iisus Hristos ca fiind Împărat ceresc eliberator şi singur Mântuitor al lumii. Această rugăciune de laudă sau preamărire este specifică Noului Testament[2], dar o regăsim şi în Sfânta Liturghie făcând referire la lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu faţă de noi şi unind în cântare pe toţi credincioşii Bisericii împreună cu lumea îngerească.
Pelerinajul realizat în ajunul Sărbătorii Floriilor ne pregăteşte să intrăm în Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului cu gând curat de pocăinţă şi de schimbare a vieţii noastre în bine. Numai prin rugăciunea unită cu pocăinţa, postul şi milostenia, putem cunoaşte taina Crucii, a Morţii şi a Îngropării Domnului, Arhiereul nostru cel Veşnic, şi să ne împărtăşim apoi de lumina şi bucuria Sfintei Învieri.
Iubiţi pelerini,
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2015 ca An omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi şi an comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii. În acest context, mesajul sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim ne arată că, prin dreaptă credinţă şi fapte bune, devenim misionari ai Evangheliei sau ai iubirii milostive a lui Hristos, într-o societate secularizată, fără repere spirituale stabile. De aceea, noi facem apel, în misiunea noastră creştină, la puterea exemplului pe care Sfinţii Bisericii şi marii păstori de suflete din trecutul neamului nostru ni-l transmit ca fiind lumină pentru viaţă. Tocmai reluarea acestui Pelerinaj de Florii, iniţiat în perioada interbelică şi întrerupt abuziv de autorităţile comuniste, dar reluat după 1990 în virtutea libertăţii recâştigate de poporul român, ne arată că, dacă respectăm modelele înaintaşilor şi dacă ducem mai departe cu gând bun misiunea lor, vom îmbogăţi moştenirea spirituală şi vom creşte în demnitate şi în unitate ca popor.
Sfântul Ioan Gură de Aur afirmă despre puterea misiunii prin cuvânt în mijlocul cetăţii că, pe lângă rugăciunile adresate lui Dumnezeu pentru ceilalţi, suntem datori şi să învăţăm şi să sfătuim pe cei ce au nevoie de învăţătura dumnezeiască: „Cuvântul nu ne este de folos numai la înălţarea de cântări şi mulţumiri lui Dumnezeu, ci şi pentru a-i învăţa pe alţii şi a-i sfătui”[3]. În mijlocul unei societăţi ce urmează din ce în ce mai mult calea secularizării sau a înstrăinării omului de Dumnezeu, mesajul creştin trebuie să evoce taina iubirii milostive şi jertfelnice a lui Dumnezeu îndreptată către toţi oamenii. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur ne învaţă zicând: „Să ne străduim să îndreptăm, cu sfaturi şi cu îndemnuri, pe cei căzuţi în păcate, vorbindu-le despre măreţia iubirii de oameni a lui Dumnezeu, despre covârşitoarea Lui bunătate şi despre nemăsurata Lui milostivire, ca să ne bucurăm de mai mare binecuvântare de la Dumnezeul universului, Care vrea «ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină»” (1 Timotei 2, 4)[4]. În acelaşi sens, dorim ca Pelerinajul de Florii, organizat în centrul oraşului ca o mărturie a credinţei lucrătoare prin fapte bune, să transmită şi anul acesta mesajul iubirii milostive a lui Dumnezeu faţă de oameni şi al bunătăţii Sale nemărginite, manifestate în lucrările Sale sfinţitoare.
Binecuvântăm pe toţi cei care participă la acest Pelerinaj de Florii, clerici şi credincioşi mireni, şi ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos, Cel care intră în Ierusalim şezând smerit pe asin pentru a Se jertfi pe Cruce pentru păcatele noastre,să dăruiască tuturor har sfinţitor şi spor duhovnicesc în pregătirea personală pentru primirea cu inimă curăţită şi cuget luminat a Sfintelor Paşti, spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea noastră. Amin.
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
[1]Triodul, Bucureşti, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2000, p. 529.
[2]Matei 21, 9; 21, 15; Marcu 11, 9-10; Ioan 12, 13.
[3]Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia a LXXVIII-a la Matei, 3 (PG 58, 715), în: Sf. Ioan Gură de Aur, Scrieri, Partea a III-a, Omilii la Matei (Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, 23), trad. Pr. D. Fecioru, Bucureşti, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1994, p. 892.
[4]Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia a XXIX-a la Facere, 5 (PG 53, 267), în: Sf. Ioan Gură de Aur, Scrieri, Partea I, Omilii la Facere(I) (Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, 21), trad. Pr. D. Fecioru, Bucureşti, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1987, p. 371.
