Biserica Ortodoxă Română sărbătorește la 6 august Schimbarea la Față a Domnului. Această sărbătoare este numită în popor și Preobrajenia sau Probojenia și rememorează momentul schimbării minunate la față a Domnului, în Muntele Taborului, în fața ucenicilor Săi, Petru, Ioan și Iacov.
La Catedrala Patriarhală, cu prilejul acestei sărbători, slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României. Alături de Preafericirea Sa a slujit şi Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Din soborul slujitor au făcut parte şi Părintele Arhimandrit Teofil Anăstăsoaie, Reprezentantul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte şi Superiorul Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim, Ierihon şi Iordan, părintele arhimandrit Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale, preoţi şi diaconi.
După citirea Pericopei Evanghelice, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a adresat celor prezenţi un cuvânt de învăţătură.
În cuvântul său, Patriarhul României a arătat că această sărbătoare ne arată trei mari adevăruri: „În primul rând sărbătoarea Schimbării la Faţă a Mântuitorului Iisus Hristos arată legătura dintre suferinţa lui Hristos pe cruce şi slava Învierii Sale. În al doilea rând Schimbarea la Faţă a Domnului ne arată legătura dintre Slava Învierii lui Hristos şi Slava celei de-a doua veniri a Lui, la sfârşitul lumii când va judeca vii şi morţii a cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. În al treilea rând Sărbătoarea Schimbării la faţă a Domnului ne arată că destinaţia ultimă a omului nu este mormântul, ci este viaţa veşnică în Slava Împărăţiei Cerurilor”.
Legătura dintre taina Crucii şi taina Învierii lui Hristos
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a vorbit şi despre legătura dintre taina Crucii şi taina Învierii lui Hristos.
„În primul rând legătura dintre taina Crucii şi taina Învierii lui Hristos se arată în această Evanghelie prin faptul că la Schimbarea la Faţa a Domnului, când faţa Lui strălucea ca soarele şi hainele erau albe ca lumina au apărut deodată Moise şi Ilie, Moise care reprezenta Legea şi Ilie care reprezenta prorocii Vechiului Testament. Ei vorbeau cu Iisus Cel preaslăvit. Evanghelia după Matei nu ne spune despre ce vorbeau, dar Evanghelia după Luca ne arată că vorbeau despre pătimirea Lui Hristos, despre pătimirile Sale care vor urma în curând, de răstignirea Sa şi de moartea Sa pe cruce. Această sărbătoare a Schimbării la Faţă ne arată că se vorbea despre taina Crucii în slava Împărăţiei Cerurilor şi în slava Învierii lui Hristos care va veni. De aceea Învierea lui Hristos este pomenită la sfârşitul Evangheliei de astăzi când Mântuitorul Iisus Hristos porunceşte celor trei ucenici Petru, Iacob şi Ioan: Nimănui să nu spuneţi nimic din cele ce aţi văzut până când Fiul Omului va învia din morţi. Aici vedem pomenirea tainei Învierii Lui. Deci, Mântuitorul Iisus Hristos, după ce la Cezareea lui Filip a fost mărturisit de Petru în numele tuturor sfinţilor Săi Apostoli că este Fiul lui Dumnezeu celui viu, la opt zile după această mărturisire El a spus că Fiul Omului va merge la Ierusalim, va fi dat în mâinile cărturarilor şi fariseilor şi ale păgânilor şi va fi batjocurit, bătut, umilit şi omorât, dar a treia zi va învia. Această precizare a Mântuitorului Iisus Hristos avea ca scop să întărească pe ucenicii Săi în credinţă ca atunci când Îl vor vedea suferind să îşi aducă aminte că Cel care suferă pe cruce este Domnul Slavei şi că El va învia din morţi şi va birui păcatul, iadul şi moartea. Această pregătire a ucenicilor pentru timpul suferinţelor lui Hristos se face prin arătarea slavei învierii lui Hristos înainte de pătimirile sau suferinţele Sale”, a spus Preafericirea Sa.
Schimbarea la Faţă a Mântuitorului - chipul bunătăţilor viitoare
De asemenea, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a explicat de ce această sărbătoare a fost rânduită în calendar după sărbătoarea Învierii Domnului.
„Aşadar această sărbătoare are loc la puţină vreme înainte de suferinţele Mântuitorului Iisus Hristos şi ea trebuia să fie rânduită în calendar înainte de Sfintele Paşti, dar pentru ca să se arate şi un alt aspect şi anume că slava Mântuitorului Iisus Hristos de pe muntele Taborului are legătură nu numai cu Învierea lui, ci şi cu a doua Sa venire întru slavă la sfârşitul lumii, Sfinţii Părinţi ai Bisericii au fixat această sărbătoare în ultima lună a anului bisericesc şi anume în luna lui august, în ziua de 6. Deci, această lună ultimă din anul bisericesc vorbeşte despre ultimele realităţi ale istoriei, despre sfârşitul lumii şi despre intrarea drepţilor în slava Împărăţiei Cerurilor. De aceea, aşa cum se spune în cântările liturgice ale slujbei acestei sărbători, Sfinţii Părinţi au făcut legătura între slava schimbării la faţă a lui Hristos şi slava venirii Lui la sfârşitul veacurilor. Într-una din cântări se spune că Schimbarea la Faţă a Mântuitorului pe muntele Taborului este chipul bunătăţilor viitoare, adică chipul slavei care va fi dăruită celor care au crezut în Hristos au împlinit în viaţa lor voia Lui şi l-au iubit în rugăciune şi fapte bune. Deci, această mutare a sărbătorii, care trebuia fixată înainte de Paşti pentru că înainte de pătimirile şi Învierea Domnului a avut loc evenimentul Schimbării la Faţă, arată un scop mai înalt al ei şi anume acela de a arăta slava cu care va veni Hristos să judece vii şi morţii”, a spus Patriarhul României.
Această sărbătoare arată slava chipului celui dintâi
Totodată, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidenţiat faptul că Schimbarea la Faţă ne arată viitorul ultim, deplin, desăvârşit şi definitiv al omului şi anume desăvârşirea sa.
„În calendar, ziua sărbătorii este data de 6 august pentru că în ziua a şasea a fost făcut omul, a fost făcut Adam şi dacă ar fi fost ascultător Adam faţa lui strălucea ca soarele, dar pentru că a căzut în păcat şi a ajuns muritor şi stricăcios a pierdut slava Împărăţiei Cerurilor. Dar Hristos noul Adam a ridicat umanitatea căzută, a curăţit-o de păcat şi a eliberat-o din moarte prin Învierea Sa şi a înălţat firea omenească şi sfinţită şi îndumnezeită la Ceruri pentru ca de acolo din Ceruri să ne dăruiască bucuria, pacea şi fericirea slavei Împărăţiei Cerurilor. Avem aici o tainică legătură cu timpurile din urmă, dar şi o amintire a faptului că omul creat în ziua şasea era făcut de Dumnezeu nu ca să rămână în mormânt, ci ca să se împărtăşească de slava cerească a lui Dumnezeu prin asemănarea cu Dumnezeu. Avem în cărţile de cult o expresie în slujba acestei sărbători şi anume se spune că această sărbătoare arată slava chipului celui dintâi şi anume aşa trebuia să aibă faţa strălucitoare Adam fiindcă a fost creat după Chipul lui Dumnezeu adică după Chipul lui Hristos, fiindcă Hristos este chipul Tatălui. Deci, această sărbătoare ne arată că Hristos a împlinit vocaţia omului aceea de a ajunge la sfinţenie, la asemănarea cu Dumnezeu, de acea Schimbarea la Faţă ne arată viitorul ultim, deplin, desăvârşit şi definitiv al omului şi anume desăvârşirea sa din lumina necreată, neapusă, neînserată a Împărăţiei Cerurilor de slava lui Hristos, de slava Preasfintei Treimi. De aceea, în icoanele ortodoxe sfinţii care pregustă încă din lumea aceasta Slava Împărăţiei Cerurilor în mod tainic în sufletul lor au aureolă de lumină în jurul capului şi hainele lor sunt presărate cu pliuri de lumină a transfigurării, a înduhovnicirii şi a preaslăviri omului în relaţia sa de credinţă şi iubire, de ascultare şi rugăciune faţă de Dumnezeu cel preaslăvit. Deci, Biserica Ortodoxă pornind de la sărbătoarea Schimbării la Faţă a prezentat pe sfinţi nu ca fiind realităţi pământeşti închise în sine, ci pe oameni care au căutat slava Împărăţiei Cerurilor, au pregustat-o în rugăciune, prin Sfintele Taine aici pe pământ şi se vor împărtăşi de ea deplin în Împărăţia Cerurilor după moarte, dar mai ales după învierea cea de obşte când şi trupurile sfinţilor, trupurile înviate, vor fi luminoase şi vor fi strălucitoare ca lumina după cum au fost veşmintele Mântuitorului Iisus Hristos albe ca lumina”, a mai spus Preafericirea Sa.
Schimbare la Faţă a Mântuitorului ne cheamă la o schimbare duhovnicească a noastră
Schimbarea la Faţă a Domnului ne cheamă la o schimbare, la o înduhovnicire, a mai evidenţiat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române: „Urcarea pe Muntele Taborului înseamnă un urcuş duhovnicesc interior nu doar o urcare fizică folosind paşii picioarelor noastre, ci este vorba de o urcare duhovnicească, prin rugăciune, prin ascultare, prin meditaţie, prin ascultarea sfintelor slujbe şi mai ales prin împărtăşirea cu Sfintele Taine de aceea în cărţile noastre de slujbă după împărtăşire preotul spune: şi dă-ne nouă să ne împărtăşim şi mai cu adevărat în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale. Schimbarea aceasta înseamnă ridicarea noastră din cele pământeşti cu mintea şi întoarcerea gândurilor şi simţirilor noastre spre Hristos, spre sfinţii Lui care se bucură de lumina cea neapusă a Împărăţiei Cerurilor arătată la Schimbarea la Faţă a Mântuitorului Iisus Hristos. Schimbarea la Faţă ne cheamă să ne schimbăm, să ne înnoim, să ne luminăm mintea prin gânduri bune, să luminăm inima prin simţiri curate, să luminăm viaţa noastră prin fapte bune de ajutorare, de consolare a celor întristaţi, de mângâiere a celor îndoliaţi, de ajutorare a celor săraci şi singuri. Deci, o Schimbare la Faţă a Mântuitorului ne cheamă la o schimbare spirituală, duhovnicească a noastră”.
La finalul Sfintei Liturghii a fost binecuvântată pârga roadelor câmpului, constând în struguri şi un fagure de miere ca semn de recunoştinţă adusă lui Dumnezeu care dăruieşte oamenilor darurile Sale, daruri care se obţin prin binecuvântarea lui Dumnezeu.
Foto: Ziarul Lumina
