Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la spectacolul'Sfântul Nicolae în mijlocul copiilor' - organizat de Sectorul învățământ și activități cu tineretul al Arhiepiscopiei Bucureștilor, Palatul Patriarhiei, joi, 05 decembrie 2013:
'Fiți milostivi,
precum Tatăl vostru Cel din ceruri
milostiv este!' (Luca 6, 36)
Biserica a instituit un post de șase săptămâni, în care ne aflăm acum, ca pregătire pentru Sărbătoarea Nașterii Domnului sau a Crăciunului. Sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae, care a început din această seară, odată cu slujba Vecerniei, este un popas duhovnicesc de intensificare a pregătirii noastre spirituale pentru a înțelege mai bine milostivirea, dărnicia și bunătatea lui Dumnezeu Tatăl, Care a trimis pe unicul Său Fiu în lume din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor (Cf. Ioan 3, 16).
Toată această perioadă de pregătire pentru primirea Sărbătorii Nașterii Domnului, în care cea mai populară sărbătoare este cea a Sfântului Nicolae, este percepută în mod deosebit ca perioadă a bucuriei de-a dărui, ca răspuns al oamenilor la iubirea lui Dumnezeu arătată în Hristos, dar și ca manifestare duhovnicească a omului creat după chipul lui Dumnezeu-Dăruitorul sau Milostivul.
Sfântul Nicolae, unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți sfinți ai creștinismului, este un personaj real din istoria Bisericii, devenit peste timp simbol al bunătății sufletului, fiind numit 'chip al blândeților',mai ales pentru că a îmbinat smerenia cu dărnicia.
Născut în anul 270, a trăit mai întâi perioada de persecuții a Bisericii, în vremea împăraților Dioclețian (284-305) și Maximiliam (286-305). Sfântul Nicolae a rămas orfan de mic și a fost crescut și educat de un unchi al său, care purta tot numele Nicolae și era episcop în cetatea Patara, din Asia Mică. Dobândind multă înțelepciune și râvnă pentru cele sfinte, a fost hirotonit episcop al cetății Mira din Lichia, unde a propovăduit cu îndrăzneală dreapta credință, fapt pentru care a fost persecutat și întemnițat.
Edictul de libertate religioasă din anul 313 al Sfântului Împărat Constantin cel Mare, de la a cărui proclamare am sărbătorit anul acesta 1700 de ani, l-a găsit pe Sfântul Nicolae în temniță, de unde a fost eliberat. Este deci unul din marii sfinți ai Bisericii creștine care s-a bucurat de rolul protector al Sfântului Împărat Constantin cel Mare, într-o perioadă în care lumea era divizată încă între păgânism și creștinism.
Mai târziu, în anul 325, Sfântul Ierarh Nicolae s-a aflat între cei 318 Sfinți Părinți convocați de Împăratul Constantin cel Mare la primul Sinod ecumenic de la Niceea, unde a apărat învățătura Bisericii despre dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu în față rătăcirii ereziei ariene, fapt pentru care a fost numit apoi și îndreptător sau apărător al credinței.
El a știut să arate dragoste față de Dumnezeu, apărând cu sfințenie învățătura ortodoxă și arătând dragoste față de aproapele, miluind o mulțime de oameni, ca de pildă pe tatăl care avea trei fete sărace, pe corăbierii aflați în tumultul mării învolburate și pe locuitorii Mirelor Lichiei, cărora le-a fost nu numai păstor sufletesc, ci și sprijinitor în vreme de foamete, prin chemarea miraculoasă a corabiei încărcată cu grâne - simbol al Bisericii, ca tezaur al bunătăților celor făgăduite.
Prin pilda vieții și a faptelor sale de milostenie, Sfântul Nicolae a inspirat o cultură a bunătății și dărniciei în toate popoarele creștine, mai ales acolo unde este cinstit cu multă evlavie, prețuit și iubit. Cultura aceasta a bunătății și dărniciei s-a dezvoltat mai întâi fără programe sociale, și anume, ea s-a dezvoltat liturgic. Pomenind pe Sfântul Nicolae, citind viața lui din Sinaxar, cântând troparul lui, Biserica a imprimat duhul Sfântului Nicolae clerului, credincioșilor și chiar conducătorilor de popoare pe care i-a sfătuit să fie buni și milostivi cu cei săraci, singuri și neajutorați. Această cultură a bunătății sufletului, a dărniciei și ospitalității, este cântată atât în colindele de Crăciun, în câteva colinde pe care le-am auzit acum, dar și în scenetele care au fost prezentate aici.
Sfântul Nicolae depășește orice pedagogie formalistă și reprezintă pedagogia spirituală a asemănării omului cu Dumnezeu, care nu se învață doar din exterior, printr-o imitație formală a unor fapte morale, ci se dobândește mai ales printr-o întâlnire frecventă a omului cu Dumnezeu în smerită rugăciune. Fiecare rugăciune smerită luminează sufletul, îl sfințește și îi transmite iubirea smerită a lui Hristos, a Tatălui Ceresc și a Duhului Sfânt. Deci, Sfântul Nicolae era un om milostiv și pentru că era un mare rugător și un mare postitor. În acest sens, Sfântul Nicolae ne îndeamnă să nu separăm opera de caritate sau filantropia socială de liturghia sau practica rugăciunii, ci să cerem mereu lui Dumnezeu, în rugăciunile noastre, să ne facă mai buni, să ne dăruiască bunătate din bunătatea Sa, iubire smerită din iubirea Sa smerită. În felul acesta, facerea de bine nu devine o crispare voluntaristă, ci o revărsare a bunătății sufletului nostru spre oamenii din jur, pe care mai întâi îi iubește Dumnezeu și cere ca și noi să fim asemenea Lui.
În limba română bunicii sunt considerați ca fiind, în general, darnici, iar maturitatea lor se vede în înțelepciune și în bunătate. Prin urmare, apelativele bunicul și bunica vin de la constatarea că aceștia sunt oameni buni. În unele părți ale țării noastre, bunica și bunicul se mai numesc 'Bunul' și 'Buna'. Însă, bunătatea aceasta a lor nu depinde de numărul cadourilor pe care le fac sau le-au făcut, ci este o stare a sufletului pașnic și smerit.
Cultura spirituală a dărniciei, a bunătății sufletului smerit este rezultatul, nu numai al imitării modelului Sfântului Nicolae, ci și al rugăciunilor lui și al rugăciunilor tuturor sfinților pentru îmbunătățirea și sfințirea vieții noastre. Deci să ne rugăm Sfântului Nicolae ca el să ne dăruiască bunătate din bunătatea sa primită de la Dumnezeu Cel Milostiv și Bun, pe Care-L lăudăm în toate slujbele noastre ortodoxe zicând: 'Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești', adresându-ne lui Dumnezeu Tatăl. Să cerem Sfântului Nicolae și tuturor sfinților ale căror nume le purtăm să ne învrednicească de bucuria bunătății sufletului ca dar de la Dumnezeu revărsat în noi pentru a fi cultivat permanent în relația cu semenii noștri.
Unii dintre cei care au ajutat pe săraci au fost uneori întrebați: Ce primiți voi în schimb pentru milostenia voastră? Iar ei au spus: Bucuria pe care o facem altora! Bucuria pe care cineva o face altora când îi ajută se reîntoarce aceluia care a făcut binele. Această bucurie este și ea un mare dar al lui Dumnezeu pentru omul milostiv și smerit. Mulți oameni sunt bogați, însă nu toți sunt foarte bucuroși sau fericiți, pentru că le lipsește tocmai dărnicia sau bunătatea sufletului care se revarsă dincolo de orice calcul uman al profitului material. Iar cei săraci și milostivi se bucură neîncetat.
Felicităm, în seara aceasta, pe toți cei care au contribuit la organizarea acestui moment sfânt și, în același timp, plin de bucurie: 'Sfântul Nicolae în mijlocul copiilor'. Felicităm, în primul rând, pe copiii și tinerii care ne-au delectat și ne-au bucurat prin tot ceea ce au prezentat aici ca dar de lumină pentru sufletele noastre, ca să ne amintim de copilăria și de tinerețea noastră. În același timp, mulțumim părinților și profesorilor lor care i-au crescut, care i-au format și care doresc ca din educația copiilor și a tinerilor să nu lipsească cel mai mare dar, și anume credința, adică legătura de iubire a omului cu Dumnezeu și cu sfinții Lui. Felicităm pe toți ostenitorii Sectorului Învățământ și Activități cu Tineretul de la Centrul eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor, care au coordonat lucrările de pregătire a programului pentru această seară. De asemenea, menționăm pe sponsorii principali - cele trei protoierii din Capitală, și pe ceilalți sponsori. Vă mulțumim tuturor celor care sunteți aici prezenți și ne rugăm Mântuitorului Hristos ca, prin mijlocirile Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirei Lichiei, să ne dăruiască tuturor bucuria de a vedea darurile lui Dumnezeu care vin spre noi prin copii buni, părinți buni, profesori buni, preoți buni. Să ne ajute ca să ne pregătim pentru a-l primi cu bucurie pe Moș Crăciun, întrucât Moș Crăciun este în colindele noastre personificarea iubirii milostive a lui Dumnezeu Tatăl. Moș Crăciun vine de undeva din Nord, de unde este întuneric și frig - simbol al transcendeței divine - și se apropie mult de oameni întrucât prin bunătatea sa el devine lumină și căldură, transcende întunericul și frigul, ca să lumineze și să încălzească sufletele oamenilor prin bunătate. Însă, astăzi, Moș Crăciun Cel darnic este binevestit de Moș Nicolae cel blând și bun. Am putea spune că pentru copii Moș Nicolae este 'înaintemergătorul' lui Moș Crăciun, după cum Sfântul Ioan Botezătorul este înaintemergătorul Domnului nostru Iisus Hristos. De acum înainte, postul, urcușul nostru bucuros spre sărbătoarea plină de lumină a Nașterii Domnului, se intensifică primind în suflet lumina sărbătorii Sfântului Nicolae și a colindelor ce se vor cânta în fiecare zi ca imne ale iubirii smerite și milostive a lui Hristos pentru oameni.
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
