Comisia Patristică

Colecția „Părinți și Scriitori Bisericești” (PSB) a fost inițiată de vrednicul de pomenire Patriarh Justin Moisescu și reprezintă una dintre cele mai cuprinzătoare colecții de texte patristice a Bisericii Ortodoxe Române. Până în prezent au fost tipărite 37 de volume dintre cele 90 prevăzute inițial, acestea cuprinzând texte de mare importanță teologică ale unor autori precum Clement Alexandrinul, Origen, Sf. Atanasie cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Chiril al Alexandriei, Sf. Maxim Mărturisitorul, în traducerea unor teologi consacrați precum Părintele Dumitru Stăniloae și Părintele Dumitru Fecioru.
  

Reînființarea Comisiei PSB a avut loc în ședința Sfântului Sinod din 23 ianuarie 2008, la inițiativa Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe baza propunerilor venite din partea Acad. Prof. Dr. Emilian Popescu și a regretatului Prof. Dr. Dan Slușanschi. Obiectivul central al noii comisii este acela de a continua vechea colecție, urmând să editeze în continuare cele mai importante texte redactate de Sfinții Părinți și scriitorii creștini de-a lungul timpului, respectând standarde științifice cât mai ridicate, dar nefăcând rabat de la caracterul misionar-pastoral al Colecției.

Comisia a fost numită inițial „PSB”, dar, actualmente titlul ei a fost modificat în „Comisia Patristică”, dat fiind faptul că editarea Colecției PSB este numai unul dintre aspectele activității specifice acestei Comisii Patriarhale.
  

Actualmente Comisia Patristică este alcătuită dintr-un număr de cincisprezece membri, având un președinte în persoana Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, un vicepreședinte, un secretar și membri aleși dintre specialiștii reputați în teologie, filologie clasică, patrologie, istorie etc. Din Comisia Patristică fac parte și membrii Departamentului „Carte Patristică” a Editurilor Patriarhiei Române.

Atribuțiile Comisiei Patristice sunt următoarele:

• Propune, discută și stabilește împreună cu membrii Departamentului „Carte Patristică” planurile editoriale ale Colecțiilor „PSB” și „Credința Ortodoxă”, apoi le supune spre aprobare Editurii.
• Aprobă solicitările de accedere la statutul de traducător asociat sau colaborator al Departamentului „Carte patristică” după analiza și discutarea cv-urilor, staturii morale și activității științifice a solicitanților.
• Membrii ei lucrează efectiv la diverse proiecte editoriale ale Departamentului „Carte Patristică”.

Atribuțiile Departamentului „Carte Patristică” sunt următoarele:

• Evaluează prestația și calitățile de traducător ale noilor colaboratori, verificând mostrele de traducere trimise de traducători în vederea solicitării statutului de traducător asociat.
• Evaluează traducerile în stadiu incipient, decizând continuarea sau nu a tălmăcirii.
• Negociază cu traducătorii încheierea contractelor, propunând spre aprobare Editurii și Permanenței CNB cuantumul remunerației pentru traducerile în lucru.
• Colaborează îndeaproape, convoacă pentru discuții și recomandări concrete pe traducătorii asociați, oferindu-le acestora asistență de specialitate, îndrumări, lucrări, ediții critice, dicționare etc.
• Pregătește publicarea textelor pentru tipar, efectuând corecturi, revizuiri, completări, adnotări, prefețe etc.

Colaboratorii Comisiei Patristice sunt traducătorii asociați acesteia care a au fost acceptați în prealabil în urma metodologiei de admitere specifică.

În privința planurilor editoriale, se urmărește respectarea unui echilibru just în publicarea Părinților și scriitorilor creștini din diferitele arii lingvistice ale Bisericii vechi: greacă, latină, siriacă, armeană, coptă etc.

Utilitatea duhovnicească și științifică a colecției este evidentă. În primul rând, textele patristice reprezintă izvoarele de studiu fundamentale pentru teologia creștină (istorie, dogmatică, liturgică, studii biblice, retorică etc.), dar, totodată, textele patristice (dat fiind faptul că, în majoritate, aparțin Antichității greco – romane și Evului Mediu) reprezintă surse de o certă valoare pentru studiul limbilor latină și greacă, pentru cultura și civilizația Antichității târzii (sau a popoarelor orientale, în cazul Părinților sirieni egipteni, armeni etc.). Istoria Antichității târzii, filosofia, lingvistica, istoria literaturii, istoria religiilor, alături de alte ramuri ale culturii, găsesc în textele patristice informații unice și viabile, dat fiind faptul că Părinții Bisericii au fost oameni înzestrați cu o bogată cultură profană. Sintetizând:

• Valoarea misionar-pastorală a scrierilor patristice este evidentă, tematica operelor Sfinților Părinți acoperind toate domeniile teologiei, istorie bisericească, exegeză biblică, dogmatică, liturgică, morală, spiritualitate și mai ales omiletică și catehetică; în paginile scrise de Sfinții Părinți și tâlcuite cu mare osteneală în limba română, clericul, fie diacon, preot ori episcop va afla inepuizabile și mereu actuale tezaure de spiritualitate și cultură creștină pentru lucrarea sa misionar-pastorală și catehetică, deoarece activitatea și scrisul Sfinților Părinți constituie sinteza armonioasă și sinergia dintre rațiunea și cultura umană, pe de o parte și harul și inspirația divină, pe de altă parte. Din viața și mărturisirea Părinților, clericul va extrage pilde și îndemnuri mereu valabile pentru statornicie și jertfelnicie în slujirea Bisericii și a păstoriților săi, prin studierea atentă a cuvântărilor de o mare profunzime teologică și valoare retorică ale marilor oratori ai Bisericii, predicatorul creștin își va cizela și dezvolta arta sa de a propovădui în chip rodnic Cuvântul mântuitor al Evangheliei. Scrierile de o aleasă spiritualitate ascetică și mistică vor constitui pentru fiecare creștin, fie cleric sau laic, un permanent imbold de a progresa necontenit în urcușul duhovnicesc înspre îndumnezeire, în neîncetată comuniune cu semenii săi și integrându-se tot mai mult în Trupul mistic al Bisericii.

• Operele alcătuite de Părinții și Scriitorii Bisericești au o certă valoare teologic-științifică, nu doar pentru disciplina academică a Patrologiei, ci și pentru fiecare compartiment al Teologiei creștine. Astfel istoricului bisericesc i se pun la dispoziție ediții științifice cu studii introductive și adnotări ale principalelor tratate de istorie bisericească, liturgistul are prilejul să studieze evoluția cultului creștin după modul cum acesta s-a reflectat în literatura creștină, teologia sistematică (istoria dogmelor, teologia fundamentală, morala, spiritualitatea),practic, nici nu ar fi ajuns la dezvoltarea actuală fără contribuția esențială a numeroaselor și valoroaselor tratate patristice de dogmatică, morală, apologetică, spiritualitate, de combatere a ereziilor. Exegeza biblică, pe lângă aportul esențial al hermeneuticii patristice, nu poate face abstracție de relevanța specială a scrierilor creștine pentru istoria textului biblic (știut fiind că citatele scripturistice abundă la Sf. Părinți). Cât despre omiletică și catehetică,este suficient să amintim că scriitorii creștini clasici au activat într-o epocă în care educația era în principal literară și subordonată unei paradigme educaționale retorice. În consecință, majoritatea autorilor creștini au fost maeștri ai artei oratorice și modele mereu actuale. Se poate discuta, fără îndoială, și de contribuțiile și referințele scrierilor creștine la dezvoltarea artei și muzicii creștine, a filologiei creștine etc.

• Monahul sau omul doritor de o viață duhovnicească autentică a găsit dintotdeauna în paginile alcătuite de Părinții Bisericii ajutor, îndrumare, mângâiere și fortificare pentru „războiul său nevăzut” cu patimile și cu demonii, iar cititorul obișnuit dar cultivat, chiar dacă nu este interesat de valoarea spirituală a acestor scrieri, va beneficia, totuși, de valoarea incontestabilă și de importanța operelor de față ca surse de prim ordin (pentru unele perioade chiar singurele) pentru istoria culturii și civilizației antichității târzii, pentru istoria limbilor și literaturilor greacă și latină, pentru istoria filosofiei etc.