Mironosițele sunt femei credincioase care L-au admirat și L-au prețuit pe Mântuitorul Iisus Hristos, iar unele dintre ele au văzut răstignirea Lui și au plâns pentru suferințele Lui. De aceea, cu multă duioșie și mult respect, dis-de-dimineață, în ziua cea dintâi a săptămânii, care urma după sâmbătă, au mers la mormântul Mântuitorului Iisus Hristos ca să împlinească ceea ce au început să facă Iosif din Arimateea și Nicodim, care au uns cu aloe și cu smirnă trupul Mântuitorului înainte de înmormântare. Acum însă ele aduc miruri de mare preț pentru a cinsti după obicei pe Iisus Domnul Cel îngropat și, în același timp, pentru a împiedica descompunerea sau stricăciunea trupului Său.
Învierea Domnului nu este revenire la viața pământească, ci trecere la viața cerească
Spre surprinderea acestor femei curajoase, Cel ce trebuia uns cu miruri de mare preț a înviat din morți, iar stricăciunea n-a cuprins trupul Său. De ce? Fiindcă Învierea lui Hristos nu este revenire la viața biologică marcată de compunere și descompunere, ci Învierea Lui este trecere la viața cerească, la viața veșnică, la viața fără de moarte și fără de stricăciune, după cum ne arată cântările 'Duminicii Femeilor Mironosițe'.
Aceste femei sunt pline de curaj, pentru că dragostea și respectul lor față de Hristos le-au întărit sufletește. Când iubești pe cineva, când prețuiești mult pe cineva, găsești timpul necesar și curajul necesar de a înfrunta dificultăți și obstacole pentru a ajunge la persoana iubită sau prețuită. În dimineața Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, femeile mironosițe au fost cele mai curajoase ființe umane dintre toți oamenii care L-au cunoscut pe Hristos Mântuitorul. Dis-de-dimineață, pe când se revărsau zorile sau pe când răsărea soarele, femeile mironosițe, înfruntând întunericul și teama că li se poate întâmpla ceva neprevăzut, întrucât mormântul fusese sigilat și păzit de către ostașii romani, se întrebau între ele: cine ne va prăvăli piatra de pe mormânt? Întrucât piatra era mare și grea, grija lor era firească. Dar Evanghelia după Sfântul Evanghelist Marcu ne spune că îndată după ce și-au exprimat această grijă sau preocupare, ridicându-și ele privirea spre locul unde se afla mormântul, au văzut piatra răsturnată. Cu toate că nu era acolo nici un bărbat puternic ca să le dea o mână de ajutor, pentru dragostea, îndrăzneala, curajul și prețuirea lor față de Hristos, s-a făcut o minune. Un înger al lui Dumnezeu a coborât din cer și a răsturnat piatra de la ușa mormântului, a prăvălit-o nu ca să învieze Hristos, pentru că El înviase deja nestricând pecețile mormântului, după cum S-a născut din Fecioara Maria fără să-i strice fecioria ei și după cum a intrat prin ușile încuiate acolo unde se aflau ucenicii în seara Învierii Sale. Îngerul a prăvălit piatra de pe mormântul Mântuitorului după ce deja El înviase din morți, pentru ca acestea să poată vedea mormântul gol. Evanghelia după Sfântul Evanghelist Marcu ne spune că femeile mironosițe au intrat în mormântul în care a fost Iisus îngropat și acolo au întâlnit un înger îmbrăcat în veșmânt alb ca un tânăr și acesta le-a spus: 'Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde l-au pus. Dar mergeți și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că va merge în Galileea…' (Mc. 16, 6-7).
Dragostea și curajul mironosițelor au fost răsplătite cu bucuria de a se întâlni cu Însuși Hristos Cel înviat
Ele au ieșit din mormântul Domnului cu spaimă și cu teamă multă, spune Evanghelia după Marcu, și nu au spus nimănui nimic. Iar Evanghelia după Sfântul Evanghelist Matei ne spune că pe când mergeau ele de la mormânt spre casă, Iisus Cel înviat din morți le-a întâmpinat și le-a zis: 'Bucurați-vă, nu vă temeți!' (Matei 28, 9). Cu alte cuvinte, dragostea lor, prețuirea lor, curajul lor și credința lor că Iisus a înviat din morți au fost răsplătite cu bucuria de-a se întâlni cu Însuși Mântuitorul Iisus Hristos Cel înviat din morți. Iar această întâlnire a femeilor mironosițe cu Mântuitorul Iisus Hristos Cel înviat din morți a confirmat ceea ce îngerul le-a spus, și anume Evanghelia Învierii lui Hristos sau vestea cea bună a Învierii Lui. Îngerul le-a spus: 'Nu este aici. A înviat' (Matei 28, 6). Sfântul Evanghelist Matei spune că în momentul în care femeile mironosițe s-au întâlnit cu Iisus Cel înviat, El le-a spus 'Bucurați-vă. Nu vă temeți', iar ele s-au închinat Lui până la pământ și au cuprins picioarele Lui.
Elogiind curajul femeilor mironosițe de a-L urma pe Mântuitorul Hristos până la mormânt, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: 'Femeile priveau cele ce se petreceau (pătimirile și răstignirea Domnului - n.n.); femeile care suferiseră alături de El, care plânseseră pentru El. Uită-te cât de mare e stăruința lor! I-au urmat slujindu-L și au fost de față și în mijlocul primejdiilor. De aceea au și văzut totul: cum a strigat, cum Și-a dat sufletul, cum s-au despicat pietrele și pe toate celelalte. Și ele au fost cele dintâi care L-au văzut pe Iisus înviat; și neamul acesta femeiesc osândit, neamul acesta, el s-a bucurat cel dintâi de vederea bunătăților; neamul acesta femeiesc a arătat bărbăție; ucenicii au fugit, dar femeile au rămas' (Omilii la Matei, omilia LXXXVIII, II).
Femeile mironosițe, apostoli către Apostoli, trimise către cei ce vor fi trimiși
Atât prin atitudinea lor de evlavie, respect, prețuire și dragoste pentru Hristos, cât și prin faptul că au crezut fără îndoială, fără a mai pune vreo întrebare îngerului privind modul Învierii lui Hristos, femeile mironosițe au devenit învățătoare ale Bisericii, ele au devenit apostoli către Apostoli. Adică ele au fost trimise de înger către cei ce vor fi trimiși de Hristos să vestească în toată lumea Învierea Lui și învierea cea de obște. Îngerul le-a binevestit lor, iar ele au binevestit ucenicilor Mântuitorului Iisus Hristos taina mare, adevărul și bucuria Învierii lui Hristos. Femeile mironosițe sunt cele dintâi ființe umane care mărturisesc Învierea Mântuitorului, iar modul în care Hristos Domnul le răsplătește evlavia și credința lor este minunat. El le dăruiește bucurie din bucuria Învierii Sale. Vedem aici taina Bisericii. Femeile mironosițe au devenit icoana Bisericii plină de evlavie față de Hristos și plină de credință că Hristos Cel înviat din morți este prezent în mijlocul ei. După ce au auzit Evanghelia Învierii binevestită de către înger și au crezut ceea ce îngerul le-a spus, femeile mironosițe s-au împărtășit cu bucurie de însăși prezența lui Hristos Cel răstignit și înviat, Care le-a întâmpinat pe cale. Cine crede în Hristos și Îl iubește pe El se întâlnește cu El. Întâlnirea aceasta cu Hristos Cel înviat o trăim și noi când sărutăm icoana Învierii Sale din biserică, în fiecare duminică, și când ne împărtășim cu El din Sfântul Potir. Ne împărtășim cu El aproape de 'locul unde au stat picioarele Lui', adică de Masa Sfântului Altar unde se sfințește Euharistia sau Sfânta Împărtășanie. Femeile mironosițe ne arată cum trebuie să-L primim sau să-L întâmpinăm pe Hristos Cel înviat, și anume, cu metanie până la pământ. De la ele au învățat slujitorii Sfântului Altar că atunci când intră în Sfântul Altar trebuie să se închine până la pământ, ca și când ar cuprinde picioarele Mântuitorului Iisus Hristos simbolizat prin Masa Sfântului Altar (mormântul Învierii Sale) pe care se află tot timpul Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și Sfânta Euharistie (Trupul și Sângele Său), spre a ne arăta iubirea Sa jertfelnică pentru Dumnezeu și pentru oameni, iubire mai tare decât moartea. De la femeile mironosițe învățăm, așadar, cum să ne comportăm în biserică când ne întâlnim cu Hristos Cel înviat din morți. Ele nu au zis nimic, ci doar s-au închinat și au cuprins picioarele Lui în semn de evlavie, de respect și de prețuire multă. Când ne împărtășim cu Hristos Cel înviat din morți prezent în Sfântul Potir, repetăm gestul femeilor mironosițe, întrucât ne apropiem de Hristos cu 'frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste', în deplină evlavie și tăcere.
Când omul credincios nu mai este ajutat de oameni, Dumnezeu trimite îngeri să-l ajute
Pe când mergeau ele spre mormântul lui Iisus, femeile mironosițe se întrebau: 'Cine ne va prăvăli piatra de la ușa mormântului?' (Marcu 16, 3), Evanghelia ne-a arătat cum a răspuns Dumnezeu la întrebarea lor: le-a trimis un înger în ajutor.
Uneori există și în viața noastră momente de singurătate, de neajutorare, când nu mai putem conta pe nimeni dintre oameni, când cei care ar trebui sau ar putea să ne ajute nu o fac. În astfel de momente grele numai credința și nădejdea în Dumnezeu mai pot fi izvor de ajutor sau de întărire. Femeile mironosițe ne arată puterea credinței în Hristos și a iubirii față de Hristos, iubire smerită și sfântă mai tare decât orice calcul de ajutor omenesc din lumea aceasta. Ele reprezintă credința Bisericii lui Hristos care își pune mai mult nădejdea în ajutorul dumnezeiesc decât în ajutorul omenesc, adesea absent sau interesat.
De aceea, se cuvine ca în această zi a 'Duminicii Femeilor Mironosițe' să ne aducem aminte cu recunoștință de toate femeile care din timpul Sfinților Apostoli până astăzi au arătat credință, prețuire și evlavie pentru Hristos și pentru Biserica Sa.
Femeile mironosițe - modele pentru toate femeile credincioase
Cunoaștem numele unor femei mironosițe din Noul Testament, și anume: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și a lui Iosif sau Iosie, Maria lui Cleopa, Ioana, soția lui Huza, un ispravnic al regelui Irod, Salomeea, Suzana, care au ajutat pe Mântuitorul și pe Sfinții Apostoli în lucrarea lor sfântă de propovăduire a Evangheliei. Ele au ajutat cu bani sau cu munca necesară pentru pregătirea meselor și a hainelor, adesea în călătoriile pe care Mântuitorul și ucenicii Săi le-au făcut în Țara Sfântă.
Referitor la curajul, dragostea și jertfelnicia femeilor mironosițe, Sfântul Ioan Gură de Aur zice: 'Ai văzut curajul femeilor? Ai văzut dragostea lor? Ai văzut măreția sufletului lor și în fața banilor și în fața morții?
Să imităm, dar, bărbaților, pe femei! Să nu lăsăm pe Iisus în necazuri și nevoi! Femeile acelea au cheltuit atâția bani și și-au pus viața în primejdie chiar când Iisus era mort; noi însă - iarăși vă voi grăi de aceleași lucruri -, noi nu-L hrănim când Îl vedem flămând, nici nu-L îmbrăcăm când Îl vedem gol, ci trecem pe lângă El când vedem că ne întinde mâna' (Omilii la Matei, omilia LXXXVIII, III).
Femeile mironosițe reprezintă pe toate femeile care dis-de-dimineață, la revărsatul zorilor, merg la icoana Mântuitorului Iisus Hristos și-I cer ajutor să prăvălească atâtea 'pietre grele ale vieții' de pe inima sau sufletul lor. Femeile mironosițe sunt icoana tuturor femeilor credincioase din Biserică, femei care prin credința, curajul și jertfelnicia lor au devenit mucenițe sau martire, mărturisind pe Hristos Cel răstignit și înviat, au devenit cuvioase maici în mănăstiri și harnice mame creștine în familie, care au dat naștere copiilor și i-au crescut în dreapta credință binevestind în casă, în familie, că Hristos Cel răstignit și înviat voiește să devină Viața vieții noastre, El Cel ce a biruit păcatul, iadul și moartea și ne-a dăruit arvuna vieții veșnice. Ele sunt icoana femeilor credincioase, care susțin financiar sau cu munca lor construcția de biserici, împodobirea lor, ajutorarea săracilor, a copiilor orfani, a bătrânilor, a bolnavilor. Ele reprezintă pe toate femeile care cer ajutorul lui Hristos pentru a putea crește copiii în credință, pentru a fi soții credincioase în familie și femei evlavioase în Biserică, pentru a fi purtătoare de valori ale credinței.
Așadar, femeile mironosițe sunt o icoană luminoasă pentru toate femeile creștine. În acest sens, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca în Duminica Mironosițelor să prăznuim Duminica Femeii Creștine. Astăzi în mod deosebit este ziua femeii creștine, nu a femeii în general, ci a femeii creștine. De aceea, aducem omagiu de recunoștință tuturor femeilor credincioase care iubesc pe Hristos, pe Maica Domnului, pe toți sfinții lui Dumnezeu și Biserica lui Hristos. În mod special, aducem omagiu de recunoștință tuturor femeilor care sunt mame, care cresc copii în credință pentru a fi folositori Țării noastre, dar și pentru a deveni cetățeni ai Patriei cerești, fii duhovnicești ai Împărăției cerurilor.
Într-o societate din ce în ce mai individualistă și concurențială, femeia credincioasă și harnică, înțeleaptă și pașnică aduce un spor de comuniune și de pace în interiorul comunităților adesea agitate. Evlavia, bunătatea, smerenia și înțelepciunea mamelor și bunicilor creștine rugătoare sunt o binecuvântare pentru familie și Biserică, mai ales în vremuri de tulburare și descumpănire.
Să ne ajute Preamilostivul Dumnezeu să învățăm de la femeile mironosițe curajul de a-L căuta pe Hristos în rugăciune, credința puternică în Învierea Lui și bucuria de a ne întâlni cu El în fiecare duminică și sărbătoare în Biserica Sa, spre slava Preasfintei Treimi și spre a noastră mântuire. Amin!
†Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
