Credinţa puternică, rugăciunea fierbinte şi postirea jertfelnică ajută pe om să dobândească vindecare, a spus astăzi (28 august 2016) Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, în cuvântul de învăţătură rostit în paraclisul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale. În omilia sa, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a subliniat faptul că, în Evanghelia din Duminica a X-a după Rusalii, Mântuitorul Iisus Hristos ne arată importanţa credinţei, rugăciunii şi postului pentru viaţa noastră duhovnicească.
În toate bisericile a fost citită astăzi, 28 august 2016, în duminica a 10-a după Rusalii, Evanghelia care relatează Vindecarea Lunaticului (vezi textul mai jos).
În cuvântul de învățătură Preafericitul Părinte Daniel a arătat că mesajul textului evanghelic ne prezintă 3 mari învățături:
Vedem că atunci când Iisus coboară de pe muntele Taborului, unde s-a schimbat la faţă, la baza muntelui el constată necredinţa mulţimilor, dar şi multa suferinţă a bolnavilor, asemenea lui Moise care atunci când a coborât de pe muntele Sinai la poalele muntelui a întâlnit multa necredinţă a mulţimilor. În al doilea rând vedem că Iisus mustră poporul pentru necredinţă, dar are milă de copilul bolnav, de copilul lunatic. În al treilea rând vedem cu credinţa puternică, rugăciunea fierbinte şi postirea jertfelnică ajută pe om să dobândească vindecare. De aceea, Mântuitorul Iisus Hristos spune „neamul acesta de demoni nu iese decât prin rugăciune şi post”.
Totodată, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a subliniat în cuvântul de învățătură importanța rugăciuni pentru semenii noștri. Acesta prezintă exemplul tatălui, relatat astăzi în evanghelie, care devine glasul suferinţei copilului său şi îl roagă pe Mântuitorul să îi dăruiască vindecare.
Vedem că acest copil nu se mai poate ruga sau nu ştia ori nu poate să se roage ca să poată să fie vindecat, dar tatăl său trăieşte, simte suferinţa copilului şi devine vocea sau glasul aceste suferinţe. El merge la Iisus după ce mai întâi a fost la ucenicii Săi care nu au reuşit să vindece pe copilul bolnav, îngenunchează în faţa Lui şi spune: „Doamne miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, adesea cade în foc şi în apă”. Această constatare a tatălui că fiul său nu a fost vindecat de ucenici îl determină să încerce ultima şansă şi anume vindecarea lui de către Mântuitorul Iisus Hristos. Deci, tatăl se roagă pentru copilul bolnav arătând prin aceasta o puternică iubire părintească, dar şi o compasiune, o împreună pătimire cu acest copil bolnav, lunatic sau epileptic. Aceasta ne arată cât de importantă este rugăciunea altora pentru noi dacă numai putem, nu ştim sau nu mai suntem în stare să ne rugăm pentru noi înşine sau nu ştim să ne rugăm cu adevărat ca să dobândim ajutorul lui Dumnezeu.
***
Duminica a X-a după Rusalii (Vindecarea lunaticului) Matei 17, 14-23:
În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui şi zicându-I: Doamne, miluieşte pe fiul meu, că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă. Şi l-am dus la ucenicii Tăi, însă ei n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi mai suferi? Aduceţi-l aici la Mine. Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem? Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă. Dar acest neam de diavoli nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post. Pe când străbăteau ei Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia.
