„Acestea a vorbit Iisus şi, ridicând ochii Săi la cer, a zis: Părinte, a venit ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească. Precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis. Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit. Şi acum, preaslăveşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai înainte de a fi lumea. Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine; Pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. Şi toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei. Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum, vin la Tine şi acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei”. (Ioan XVII, 1-13)
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române s-a aflat astăzi în mijlocul obştii Mănăstirii „Sfânta Maria” – Techirghiol - Stavropighie Patriarhală.
Existenţa noastră este un dar de la Dumnezeu
În cuvântul de învăţătură, Preafericirea Sa a explicat învăţăturile care reies din Pericopa Evanghelică a vindecării a doi orbi şi a unui mut şi a arătat că prin credinţă trebui să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru toate darurile primite.
„Evanghelia ne arată în primul rând cât de importantă este credinţa pentru viaţă nu numai atunci când suntem bolnavi, ci şi când suntem sănătoşi pentru că prin credinţă recunoaştem că însăşi existenţa noastră este un dar de la Dumnezeu. Nu era obligatoriu să existe lumea aceasta şi nu era obligatoriu ca noi să existăm, iar dacă existăm şi noi şi lumea, soarele, luna, apa şi aerul fără de care omul nu poate trăi este rezultatul iubirii milostive a lui Dumnezeu”, a spus Patriarhul României.
Recunoştinţa trebuie cultivată mai des
Din Pericopa Evanghelică reţinem smerenia Mântuitorului atunci când le-a poruncit celor doi orbi să nu spună nimănui că El i-a vindecat, dar şi recunoştinţa acestora pentru binefacerea primită, a mai precizat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.
„Cei doi orbi vindecaţi devin dascăli ai noştri în a învăţa ce este recunoştinţa, ce este mulţumirea adusă lui Dumnezeu şi oamenilor prin care Dumnezeu lucrează. Astăzi din ce în ce mai mult recunoştinţa devine o floare rară. De aceea, trebuie cultivată mai des, trebuie să recunoaştem binefacerile primite de la Dumnezeu, să mulţumim celor care ne-au crescut ca părinţi după trup sau ne-au crescut duhovniceşte. Recunoştinţa deci este cea dintâi calitate a omului raţional, a omului care are conştiinţa darului primit. Omul care mulţumeşte este o fiinţă euharistică pentru că Euharistia cu care ne împărtăşim noi este taina recunoştinţei sau a mulţumirii lui Dumnezeu, a explicat Preafericirea Sa.
Duminica viitoare Biserica Ortodoxă se va afla în Duminica a VIII-a după Rusalii.
