Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a sfințit, astăzi, 19 mai 2015, racla în care vor fi așezate moaștele Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț.
Slujba de sfinţire a avut loc în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală, în prezenţa Preasfinţitului Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, a Preasfinţitului Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, precum şi a membrilor Permanenţei Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor.
La finalul slujbei de sfinţire, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus că această raclă reprezintă un act de recunoștință din partea Țării Românești pentru Sfântul Cuvios Paisie de la Mănăstirea Neamț: „Noi am dorit ca să se pregătească, aici, la Patriarhie o raclă frumoasă. Racla aceasta are foarte multe flori care simbolizează virtuţile Sfântului Cuvios Paisie, dar are şi elemente româneşti, elemente din ţările vecine, încât ea este acum un prilej de bucurie pentru credincioşii care vor participa la hramul cel mare al Mănăstirii Neamţ, sărbătoarea Înălţării Domnului. Este de remarcat faptul că această raclă este şi un act de recunoştinţă a noastră, din partea Ţării Româneşti, pentru formarea unor ucenici munteni care au devenit apoi ierarhi sau cuvioşi părinţi în Mănăstirea Cernica şi Mănăstirea Căldăruşani. Toate aceste trei mănăstiri erau de mare influenţă isihastă”.
Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț a fost un mare dascăl al Bisericii într-o vreme de mare criză spirituală a Europei, a mai spus Patriarhul României: „El a fost contemporan cu revoluţia franceză, când la Paris crucea de pe Altarul Catedralei Notre-Dame a fost înlocuită cu statuia raţiunii. A fost contemporan cu Immanuel Kant, cel care a scris Critica raţiunii practice şi Critica raţiunii pure. În vremea aceea, a iluminismului occidental, numit iluminism ca excesivă şi exclusivă accentuare a rolului raţiunii, Sfântul Paisie de la Neamţ a afirmat nu raţiunea revoltată faţă de Dumnezeu, ci raţiunea rugătoare, singura care poate construi comuniunea sinceră şi smerită de iubire între oameni”.