Naşterea Domnului 2015
Preafericite Părinte Daniel, Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei şi Patriarhul Bisericii Autocefale a României, iubitul nostru frate şi coliturghisitor în Hristos, Vă îmbrăţişăm Preafericirea Voastră frăţeşte în Domnul şi Vă salutăm cu multă bucurie.
Ajungând la zilele sfinte de inexprimabilă bunăvoinţă ale Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, ne grăbim să Vă îmbrăţişăm pe Preafericirea Voastră şi întreaga Voastră Biserică cu dragoste şi stimă, aşa cum o facem în fiecare an, felicitându-Vă pentru că „Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege, ca pe cei de sub lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea” (Galateni 4:4-5).
Întreaga creaţie se bucură la acest eveniment. Îngerii şi păstorii, peştera şi ieslea ne invită să-L slăvim pe Dumnezeu întru cele de sus, slăvindu-L pe Mântuitorul născut prunc. Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, puterea şi înţelepciunea divină, se naşte pentru noi ca prunc neînsemnat şi lipsit de apărare pentru a dovedi concret că „nebunia lui Dumnezeu e mai înţeleaptă decât oamenii, şi slăbiciunea lui Dumnezeu mai puternică decât oamenii” (1 Corinteni 1:25), dând astfel naştere „făptură nouă în Hristos” (cf. 2 Corinteni 5:17).
Această nouă perioadă a harului lui Dumnezeu implică o nouă înţelegere a lumii, un nou mod de a gândi şi acţiona cu dragoste atotcuprinzătoare: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri” (Matei 5:44 şi Luca 6:27 şi 35).
Astfel, copilul de curând născut trăieşte ca Fiu al omului şi Fiul lui Dumnezeu dobândeşte dreptul de a decide categoric: „Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor” (Matei 18:3), rugându-ne „schimbaţi-vă prin înnoirea minţii” (cf. Romani 12:2) şi „nu fiţi copii la minte. Fiţi copii când e vorba de răutate” (cf. 1 Corinteni 14:20).
Astfel, astăzi, după mai mult de două mii de ani, trăim evenimentul cu adevărat de neînţeles al întrupării divine într-o lume plină de aroganţă, unde omenirea crede în propria sa putere şi înţelepciune, provocând, asemenea lui Irod, acte îngrozitoare în întreaga lume. Fiind creştini, simţim un sens reînnoit al obligaţiei noastre ca „nişte prunci de curând născuţi, să doriţi laptele cel duhovnicesc şi neprefăcut, ca prin el să creşteţi spre mântuire” (cf. 1 Petru 2:2) şi cu deplină încredere în dragostea, înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu „să ne supunem unii altora şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu”.
În această perioadă de bucurie spirituală, ne rugăm cu tot sufletul şi toată inima ca Pruncul Sfânt să Vă învrednicească, Preafericirea Voastră, să trăiţi mulţi ani pentru a participa la aceste sărbători fericite ale sfintei noastre credinţe şi a îndruma credincioşii încredinţaţi Preafericirii Voastre pe căi sigure şi mântuitoare, dăruindu-Vă sănătate, bucurie şi pace, pline de binecuvântare şi har, în noul an al slavei Sale.
Vă transmitem încă o dată îmbrăţişarea noastră frăţească în Hristos Cel nou născut şi rămânem, cu dragoste frăţească şi profundă stimă,
Al Preafericirii Voastre iubit frate în Hristos,
† BARTOLOMEU al Constantinopolului
