Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la deschiderea celui de-al VI-lea Congres al Facultăţilor de Teologie Ortodoxă din Patriarhia Română: „Teologie şi misiune. Rolul Facultăţilor de Teologie în contextul misiunii parohiale”, Arad, 21-23 septembrie 2014:
Astăzi, şcolile de teologie au ca vocaţie principală formarea de slujitori – misionari ai Bisericii în mai multe domenii, şi anume: liturgic-pastoral (clerici), educaţional (profesori de religie), social-filantropic (asistenţi sociali), patrimoniu cultural bisericesc (restauratori), activităţi media (jurnalişti) etc.
Apreciem organizarea celei de-a VI-a ediţii a Congresului Facultăţilor de Teologie Ortodoxă din Patriarhia Română la Arad, cu tema: Rolul Facultăţilor de Teologie în contextul misiunii parohiale. Tema este, deopotrivă, relevantă şi de actualitate, indicând orientarea cercetării teologice către activitatea pastorală şi misionară a Bisericii, mai ales în contextul actual, marcat de fenomenul secularizării.
Întrucât există riscul ca duhul secularizării să se manifeste şi în instituţii ale Bisericii, inclusiv în cadrul Facultăţilor de Teologie Ortodoxă, este necesară asumarea şi valorificarea conştiinţei eclesiale a teologiei şi afirmarea legăturii dintre reflecţia teologică şi experienţa eclesială. Tema Congresului actual constituie o foarte bună ocazie de prezentare şi de aprofundare a acestei perspective care relaţionează teologia cu viaţa umană, în general, şi cu viaţa Bisericii, în special.
În spiritul discuţiilor referitoare la finalizarea şi la asumarea Protocolului cu privire la predarea disciplinei religie – cultul ortodox în învăţământul preuniversitar şi la organizarea învăţământului teologic ortodox preuniversitar şi universitar, încheiat între Patriarhia Română, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Secretariatul de Stat pentru Culte, în data de 29 mai 2014, s-a subliniat că autonomia universitară nu poate constitui un pretext de înstrăinare a teologiei de Tradiţia şi viaţa Bisericii. Este de dorit o creştere a exigenţelor academice, însă excelenţa de tip academic nu trebuie să se epuizeze în cunoaşterea informaţională, ci trebuie să acorde importanţă cel puţin egală şi formării spirituale şi practice, pentru a ajuta comunităţile eclesiale de azi.
Exigenţele academice nu trebuie să eludeze ethosul eclesial şi conştiinţa misionară a actului teologic pus în slujirea Bisericii. Orice teolog este chemat, înainte de toate, să fie mărturisitor al lui Dumnezeu-Cuvântul întrupat în istorie şi împărtăşit spiritual în viaţa Bisericii. Facultăţile de Teologie Ortodoxă sunt chemate să dezvolte o teologie pentru viaţă, izvorâtă din lumina Sfintelor Scripturi, vieţile Sfinţilor şi nevoile comunităţilor parohiale şi monahale azi.
Dincolo de temele de actualitate concretă a referatelor prevăzute în programul Congresului, acesta poate constitui cadrul unui eveniment de comuniune academică şi spirituală, care sporeşte conştiinţa teologiei ca voce misionară a Bisericii.
Prin valorificarea consecventă a relaţiei vii dintre Facultăţile de Teologie Ortodoxă şi viaţa Bisericii, dintre şcoala teologică şi parohie în vederea intensificării misiunii Bisericii se consolidează conştiinţa vocaţiei teologiei ca ştiinţă a mântuirii sau a vieţii veşnice, adică ştiinţă a unirii omului cu Dumnezeu, Creatorul şi Mântuitorul lumii.
În acest sens, Teologia ortodoxă autentică nu desparte Cuvântul lui Dumnezeu de Duhul lui Dumnezeu, şi nici vorbirea despre Dumnezeu, de convorbirea cu Dumnezeu. Prin urmare, dimensiunea mărturisitoare şi misionară a teologiei implică legătura dintre ştiinţă şi spiritualitate. Numai fiind ancorată în viaţa şi misiunea Bisericii, teologia poate evita unele tendinţe unilaterale şi reducţioniste, precum raţionalismul, care pune accentul pe raţiunea autonomă sau autosuficientă, şi pietismul, care cultivă o evlavie individualistă detaşată de conştiinţa eclesială a Bisericii soborniceşti. Doar asumându-se perspectiva eclesială în cercetarea academică, teologia poate fi deopotrivă fidelă Tradiţiei şi înnoitoare pentru o viaţă duhovnicească sănătoasă a comunităţilor eclesiale, a parohiilor şi mănăstirilor de azi, uneori influenţate negativ de scrieri pietiste şi sentimentaliste sau chiar sincretiste, în care misterul liturgic eclesial este înlocuit cu miraculosul individualist senzaţional. De aceea, Teologia ortodoxă autentică trebuie să fie permanent continuatoare a Teologiei Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, în marea lor majoritate păstori de comunităţi eclesiale pe calea mântuirii.
Teologia ca gândire misionară dinamică a Bisericii este chemată să-L propovăduiască întregii lumi pe Hristos Cel răstignit şi înviat. În acest sens, cuvintele Sfântului Apostol Pavel adresate corintenilor sunt edificatoare: „Şi eu, fraţilor, când am venit la voi şi v-am vestit taina lui Dumnezeu, n-am venit ca iscusit cuvântător sau ca înţelept. Căci am judecat să nu ştiu între voi altceva decât pe Iisus Hristos, şi pe Acesta răstignit... Iar cuvântul meu şi propovăduirea mea nu stăteau în cuvinte de înduplecare ale înţelepciunii omeneşti, ci în adeverirea Duhului şi a puterii; pentru ca credinţa voastră să nu fie în înţelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 2, 1-2, 4-5).
Complementaritatea şi cooperarea dintre mărturisire şi misiune, dintre cercetarea teologică şi viaţa duhovnicească eclesială, dintre facultate şi parohie, favorizează dezvoltarea unei teologii dinamice, credibile şi eficiente pentru viaţa Bisericii în societatea de azi.
În felul acesta, teologia ca ştiinţă a mântuirii devine o lumină a comuniunii omului cu Dumnezeu şi o bucurie a comunităţii eclesiale. Vorbind despre lumina sau sensul vieţii, Părintele Dumitru Stăniloae spune: „În fiecare om este o lumină. Dar ea nu se actualizează decât în comuniune, în iubire. Suntem lumină unii pentru alţii. Fiecare se umple de lumina celuilalt. Această lumină e un sens profund, o bucurie, o odihnă în dăruirea reciprocă, sentimentul de a avea totul: având iubirea celorlalţi, avem totul... E sentimentul de a fi înconjurat de lumina care-mi vine de la Dumnezeu. Lumină a iubirii, lumină a adevărului lumină a sensului, bucuria care îmi vine de la Dumnezeu, bucuria care îmi vine de la ceilalţi. Ceilalţi devin lumină pentru mine, fiinţele primesc sens. În toate se revarsă lumina lui Dumnezeu Care se comunică mie ca lumină inepuizabilă, ca iubire nesfârşită” (Pr. Dumitru Stăniloae, Mică Dogmatică vorbită, Ed. Deisis, Sibiu 2007, p. 215, 214).
Binecuvântăm şi felicităm pe organizatori şi pe toţi participanţii la lucrările Congresului Facultăţilor de Teologie Ortodoxă de la Arad, având convingerea că, prin reliefarea rolului Facultăţilor de Teologie în contextul misiunii parohiale, se pregăteşte deja intrarea în anul 2015, declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca „An omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi”.
Avem convingerea că profesorii de teologie, unii fiind preoţi în parohii, iar alţii teologi mireni activi în viaţa şi lucrarea Bisericii, pot contribui mult la definirea unor priorităţi misionare pentru viaţa parohiilor azi, spre bucuria Bisericii întregi şi spre binele societăţii româneşti de azi.
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
