Articolul Patriarhului României pentru periodicul
Pneumatikη Diakonia al Mitropoliei de Konstantia și Ammochostos, Biserica Ciprului, cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la alegerea (22 octombrie 1991) și de la întronizarea (2 noiembrie 1991) Patriarhului Ecumenic Bartolomeu:
În cadrul numeroaselor vizite în România, principalele coordonate reliefate de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, au definit punctul de vedere al Patriarhiei Ecumenice în ceea ce privește
misiunea Ortodoxiei în context contemporan, importanța relațiilor cu Biserica Ortodoxă Română, precum și
necesitatea abordării practice a relațiilor interortodoxe. În evaluarea primei vizite pe care Sanctitatea Sa a făcut-o în România, subliniam faptul că aceasta a avut un
profund conținut eclesiologic și teologic, prin care au fost evidențiate, pe de o parte,
locul și rolul Patriarhiei Ecumenice în Ortodoxie, iar, pe de altă parte,
unitatea ortodoxă între libertate și responsabilitate, dar care nu ignoră
identitatea și libertatea națională (Biserică mamă și soră), precum și
solidaritatea și întrajutorarea ortodoxă care trebuie manifestate într-o măsură mult mai mare.
În ceea ce privește relațiile Patriarhiei Române cu Patriarhia Ecumenică, perioada de păstorire a predecesorului nostru, vrednicul de pomenire patriarh Teoctist, a fost una dintre cele mai bogate. Frecvența întâlnirilor dintre Întâistătătorii și reprezentanții celor două Biserici a fost una fără precedent, aducând un suflu nou în relațiile seculare dintre cele două Biserici Ortodoxe surori. Desigur că există explicații obiective pentru aceasta, la care se adaugă și factorul personal. Între principalele elemente obiective se află căderea comunismului și eliberarea Bisericii Ortodoxe Române de sub presiunea și controlul statului totalitar ateu, ceea ce a creat o efervescență în manifestarea credinței izvorâtă din
sentimentul libertății redobândite și cel al
responsabilității asumate.
Patriarhul Bartolomeu a cultivat mult această dinamică a relațiilor dintre Patriarhia Ecumenică și Patriarhia Română. Odată cu alegerea sa, la data de 22 octombrie 1991 și întronizarea la 2 noiembrie 1991, Sanctitatea Sa a imprimat activității Tronului Ecumenic
un nou stil de prezență și acțiune, pe planul relațiilor interortodoxe, animate de entuziasm, de pregătirea sa teologică solidă, cu o largă viziune și cu o bogată experiență în relațiile intercreștine și interreligioase. El s-a considerat întotdeauna un prieten al Bisericii Ortodoxe Române și, prin aceasta, al întregului popor român. După cum mărturisește Sanctitatea Sa, în veacurile de sărăcie cruntă prin care a trecut Patriarhia Ecumenică, '
Biserica săracilor lui Hristos' s-a sprijinit aproape în exclusivitate pe ajutorul acordat de domnitorii Țării Românești și ai Moldovei, care, întotdeauna, au sărit în ajutorul '
Maicii aflate în suferințe'. În acest sens, Sanctitatea Sa a precizat următoarele: '
Istoria ne arată că domnitorii români, singurii principi creștini din Imperiul Otoman, își aveau tronul lor în Catedrala patriarhală din Constantinopol, în sec. al XVII-lea, exact în fața tronului patriarhal, adică acolo unde se afla altădată tronul împăraților bizantini' (București, 18 august 1993).
Aici trecem în revistă întâlnirile la nivel înalt ale Întâistătătorilor Patriarhiei Române și Patriarhiei Ecumenice, pentru a avea o imagine a relațiilor dintre cele două Biserici de-a lungul a două decenii de când Sanctitatea Sa Patriarhul Bartolomeu a fost ales și învestit, prin voia lui Dumnezeu, cu demnitatea de Patriarh Ecumenic:
Prima vizită în România a unui Patriarh Ecumenic după căderea comunismului, vizită oficială neprilejuită de vreo aniversare, a avut loc în zilele de
12-18 august 1993. Această vizită poate fi considerată una dintre cele mai importante ale Patriarhului Bartolomeu în România având în vedere
durata acesteia,
programul foarte bogat,
conținutul foarte dens al numeroaselor discursuri ale acestuia și
includerea Transilvaniei în programul vizitei. Săvârșirea Sfintei Liturghii,
sfințirea noii biserici din incinta ansamblului monahal de la Mânăstirea Brâncoveanu - Sâmbăta de Sus și participarea Sanctității Sale la o ședință solemnă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca elemente centrale ale vizitei, reliefează
unitatea și frățietatea existentă între cele două Patriarhii, precum și manifestarea
vitalității spirituale a Ortodoxei românești în context panortodox. De altfel, concluzia vizitei, cu privire la relațiile dintre cele două Biserici Ortodoxe surori, a fost exprimată de Patriarhul Bartolomeu, la plecare, pe aeroport: '
Ne simțim frați de sânge cu poporul român, nu numai în credința noastră comună, ci și în participarea la aceeași civilizație a cărei putere depășește granițele naționale și devine bun al tuturor oamenilor'.
La ședința festivă a Sfântului Sinod, Sanctitatea Sa Bartolomeu a lansat profetic caracterizarea vremii noastre ca un
kairos al Ortodoxiei: '
Ora Ortodoxiei a sosit și o trăim deja'. În acest răstimp de schimbări și de provocări de tot felul, Sanctitatea Sa a apreciat Biserica Ortodoxă Română, conducerea bisericească, clerul și poporul binecredincios, în multe din cuvântările sale. '
Biserica Ortodoxă din România, chiar și în timpul regimului ateu, a inspirat mult optimism și admirație. Același lucru îl reușește și astăzi…. Repetăm urarea de a depăși cât mai repede criza economică, astfel încât poporul român să poată ridica la București marea catedrală, demnă de măreția acestui popor'.
La doar doi ani după aceea, între
21 octombrie - 1 noiembrie 1995, Patriarhul ecumenic Bartolomeu a participat la festivitățile prilejuite de
aniversarea a 110 ani de autocefalie și a 70 de ani de patriarhat ale Bisericii Ortodoxe Române. Vizita se particularizează prin faptul că
Patriarhia Română reușește să realizeze, cu acest prilej, o întrunire aproape panortodoxă, la numai câteva luni după întrunirea de la Patmos, prin participarea mai multor Întâistătători de Biserici Ortodoxe, fapt pe care noi l-am subliniat într-un articol intitulat: '
Demnitatea unui popor credincios. Ortodoxia universală întrunită în România.'
Peste alți doi ani, ca răspuns la
marile provocări de natură spirituală și ecologică, ce priveau omenirea la sfârșitul celui de al doilea mileniu creștin, în perioada
20-28 septembrie 1997, Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a organizat un
Simpozion internațional pentru protejarea mediului înconjurător, având ca temă '
Marea Neagră în criză'. Simpozionul s-a dorit a fi un semnal de alarmă în fața pericolului poluării crescânde a creației lui Dumnezeu și
o chemare la coresponsabilitate a factorilor decidenți în ceea ce privește prevenirea acestor pericole, care pot fi tragice pentru întreaga omenire. Implicarea Sanctității Sale în acest proiect a confirmat, odată în plus,
spiritul său progresist și pro-științific, precum și faptul că
Bisericile Ortodoxe sunt solidare în contribuția specifică pe care o aduc la soluționarea crizelor umanității contemporane.
În perioada
11-16 octombrie 1997, Sanctitatea Sa a vizitat din nou România pentru a participa
la aniversarea a 500 de ani de la sfințirea bisericii mari a Mânăstirii Neamț (1497-1997) și la sărbătoarea Cuvioasei Parascheva la Iași. Cu acest prilej a sfințit noua biserică de la Seminarul Teologic - Neamț și noua biserică de la Mănăstirea Sihăstria, și a apreciat încă odată
evlavia și statornicia în credință a credincioșilor ortodocși români. În data de 15 octombrie 1997, Universitatea din Iași i-a conferit titlul de
doctor honoris causa, elogiindu-se astfel personalitatea și opera patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului.
În zilele de
26-28 octombrie 1999, Sanctitatea Sa a venit în România, cu prilejul
Simpozionului ecologic internațional, cu tema:
Dunărea, fluviul vieții. Cu acest prilej, a participat și la sărbătoarea
Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor. În cele trei cuvântări rostite atunci, Sanctitatea Sa a subliniat
necesitatea implicării tinerilor în viața Bisericii, rolul Bisericii Ortodoxe în Europa contemporană, precum și
importanța și locul Teologiei între științele academice. Tot atunci, Sanctității Sale i s-a decernat titlul de
doctor honoris causa de către Universitatea din București, iar președintele României i-a conferit
Ordinul Național 'Steaua României' în grad de Mare Cruce.
O nouă vizită a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu în România s-a desfășurat în perioada
10-14 octombrie 2000. În semn de
apreciere deosebită a activității academice a Sanctității Sale, Academia Română i-a decernat
Diploma doctor honoris causa, iar Universitatea din Galați i-a conferit titlul de
doctor honoris causa. În zilele de 12-14 octombrie 2000, a participat la sărbătoarea Cuvioasei Parascheva și la serbările Iașilor, primind titlu de
Cetățean de onoare al municipiului Iași.
Patru ani mai târziu, Patriarhul Bartolomeu a venit în România, în zilele de
15-21 octombrie 2004, pentru a participa la festivitățile prilejuite de
comemorarea a 500 de ani de la trecerea la Domnul a domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt. Cu acest prilej, i s-a conferit titlul de
Membru de onoare al Academiei Române și a devenit
doctor honoris causa al Universității
Babeș Bolyai din Cluj-Napoca și al Universității
Ovidius din Constanța.
În zilele de
4-7 martie 2005, Patriarhul Ecumenic Bartholomeu a participat la festivitățile închinate
aniversării a 120 de ani de autocefalie și 80 de ani de patriarhat ale Bisericii Ortodoxe Române. Cu acest prilej, în cadrul ședinței solemne a Sfântului Sinod, în conferința noastră cu titlul '
Recunoștință și înnoire' am subliniat
rolul și locul fiecărei Biserici Ortodoxe locale în întărirea și adâncirea unității panortodoxe.
Relațiile frățești dintre Patriarhia Română și Patriarhia Ecumenică s-au dezvoltat și în perioada de după întronizarea noastră ca Patriarh al României (30 septembrie 2007), prin continuarea lucrării înaintașilor noștri, exprimându-ne, cu diferite prilejuri,
prețuirea atât pentru dragostea și prietenia pe care Sanctitatea Sa le arată constant Bisericii noastre și poporului român, cât și pentru înțelepciunea și dinamismul pe care le arată în mărturisirea Ortodoxiei la Constantinopol și în alte mari orașe ale lumii: '
în timpul vizitelor efectuate în România, ați avut prilejul să constatați personal prețuirea pe care V-o poartă clerul și credincioșii ortodocși români, ca respect pentru cel dintâi între patriarhii ortodocși, precum și pentru legăturile tradiționale cultivate între Biserica Ortodoxă Română și Patriarhia Ecumenică.'
La rândul său, Sanctitatea Sa a mărturisit de multe ori cât de mult apreciază Biserica Ortodoxă Română și fidelitatea ierarhilor, clerului și credincioșilor față de credința ortodoxă păstrată de-a lungul secolelor. În acest sens, Patriarhul Ecumenic afirma, cu prilejul participării la manifestările prilejuite de
aniversarea a 125 de ani de autocefalie și 85 de ani de patriarhat ale Bisericii Ortodoxe Române,
în 27 octombrie 2010, la hramul Catedralei Patriarhale din București: '
Faptul că nici nu se mai știe a câta oară venim în vizită în România, în calitate de Patriarh Ecumenic, mărturisește această dragoste […], (dând slavă lui Dumnezeu că) '
ne-a învrednicit, în repetate rânduri, să venim aici, ca să trăim împreună bucuria petrecerii în același Duh Sfânt, să adeverim liturgic, în Euharistie, faptul că între cele două Biserici, între întâistătătorii și ierarhia lor, există o legătură indestructibilă, întru Domnul.'
În această lumină a comuniunii fraterne și a coresponsabilității pastorale pentru binele Ortodoxiei întregi, ne rugăm lui Dumnezeu să reverse darurile Sale cele bogate peste Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, acum la împlinirea a 50 de ani de slujire bisericească și 20 de ani de păstorire a Arhiepiscopiei Constantinopolului și a Patriarhiei Ecumenice, fiind, în același timp, un harnic misionar-binevestitor al Ortodoxiei contemporane, într-o lume tot mai secularizată și frământată.
Hristos Domnul '
Mai marele Păstorilor' să-i dăruiască ani mulți și buni!
†DANIEL
Patriarhul României
