Predarea Religiei în şcoală are valenţe educaţionale profunde, prin rolul ei formativ în viaţa copiilor și a tinerilor, demonstrat şi de studiile educaţionale şi sociologice în domeniu. Pedagogul și filosoful Vasile Băncilă observa că „în religie, copilul se trăiește pe sine în mod natural. Nu religia, ci lipsa de religie e o viață artificială pentru copil... Religia afirmă sufletul copilului și, în același timp, îl înalță”.
Ora de Religie contribuie la dezvoltarea identității personale și la cunoașterea valorilor culturale ale umanității, propune elemente de morală aplicată, necesare sănătății spirituale a persoanei și a comunității, promovează valorile religioase pentru susținerea elevului pe calea realizării comuniunii de iubire cu Dumnezeu și cu semenii. Valorile oferite de educaţia religioasă reprezintă un reper spiritual esenţial şi un liant existenţial între toate cunoştinţele dobândite prin studiul celorlalte discipline școlare, după cum observa criticul literar și filosoful Tudor Vianu: „Valorile religioase sunt integrative. Ele integrează, unifică, constituie într-un tot solidar şi coerent toate valorile cuprinse de conştiinţa omului”. De aceea, educația morală, artistică, socială, științifică beneficiază de pe urma ajutorului oferit de educația religioasă.
Întrucât propune modele viabile de bunătate, sfinţenie și conviețuire umană, disciplina școlară Religie contribuie la reducerea efectelor negative ale crizei contemporane de identitate şi de orientare, precum și la depășirea ignoranței religioase, care poate favoriza atitudini ideologice de intoleranţă.
Religia constituie o parte integrantă și definitorie a culturii europene. Ca disciplină școlară, se studiază confesional în majoritatea țărilor europene. În mai multe state din Uniunea Europeană, se alocă Religiei o oră (spre exemplu, în Croația, Danemarca, Finlanda, Luxemburg, Polonia, Slovacia, Spania, Suedia) sau două ore pe săptămână (spre exemplu, în Austria, Belgia, Cipru, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Malta) – Reprezentanța Patriarhiei Române pe lângă instituțiile europene, Studiul Religiei în şcolile publice din Statele Uniunii Europene, RBOR, București, 2013.Prezența disciplinei Religie în sistemele de învățământ europene reprezintă expresia unei continuități la nivel pedagogic și instituțional, precum și o recunoaștere și o formă de valorificare a potențialului formativ-educativ al valorilor creștine, propuse prin intermediul acestei discipline de învățământ, în formarea personalității umane la nivel cognitiv, afectiv, volitiv și atitudinal.
În procesul de formare a poporului român, de la primirea Evangheliei predicate de Sfântul Apostol Andrei, rolul Bisericii a fost decisiv în cristalizarea conştiinţei de neam, în susţinerea identităţii naţionale, în formarea şi dezvoltarea limbii române literare. Primele şcoli şi tipărituri din ţara noastră au fost lucrarea Bisericii, iar operele artistice reprezentative şi momentele istorice cruciale pun în evidenţă rolul Bisericii în crearea, păstrarea şi transmiterea valorilor de ordin spiritual, moral şi cultural.
Până la momentul adoptării Legii Instrucţiunii publice (25 noiembrie/7 decembrie 1864), învăţământul românesc s‑a desfăşurat aproape exclusiv în cadrul Bisericii, iar în perioada Regulamentului organic, ierarhii Bisericii aveau şi atribuţii de efori ai şcolilor. Prin Legea Instrucţiunii publice din 1864, Religia deţinea un loc important, atât în cadrul învăţământului primar, unde se preda Catehismul (art. 32), cât şi în cadrul învăţământului secundar, gimnazial şi liceal, unde se preda disciplina numită Religiunea (art. 116). În perioada interbelică, Religia ocupa primul loc în catalog/foaia matricolă (exemplu – Certificatul de clasă nr. 111/2 decembrie 1926, emis de Școala Comercială Superioară din Arad), fiind scoasă din școală de regimul comunist ateu prin Decretul privind reforma învăţământului din 1948.
Libertatea învățământului religios s-a redobândit prin jertfa tinerilor care au mărturisit în decembrie 1989 că „există Dumnezeu”. Au urmat etape succesive pentru reintroducerea Religiei ca disciplină școlară. Prin Protocolul încheiat între Ministerul Învățământului și Științei (nr. 150052/11 septembrie 1990) și Secretariatul de Stat pentru Culte (7758/11 septembrie 1990), începând cu anul şcolar 1990‑1991, s‑a introdus disciplina Educaţie moral‑religioasă în învăţământul primar şi gimnazial (începând cu anul şcolar 1993‑1994, s-a numit Religie – răspunsul Ministerului Învăţământului nr. 10398/17 august 1993 la adresa Patriarhiei Române nr. 4612/4 august 1993).
În prezent, participarea elevilor la orele de Religie este un drept constituțional („Statul asigură libertatea învățământului religios, potrivit cerințelor specifice fiecărui cult. În școlile de stat, învățământul religios este organizat și garantat prin lege” – Constituția României, art. 32, alin 7), dezvoltat normativ prin Legea privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor nr. 489/2006, prin Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023 și prin Metodologia pentru predarea disciplinei Religie (aprobată prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 7.047/22 decembrie 2025).
Potrivit art. 87, alin. 1 din Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, „Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal includ Religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun”. Potrivit art. 102, alin. 5, lit. c și d și alin. 6, lit. b din această lege, Religia face parte din disciplinele la alegerea elevilor la examenul național de bacaluareat.
Urmare Deciziei nr. 669/12 noiembrie 2014 a Curții Constituționale a României, începând cu anul 2015, înscrierea elevului pentru a frecventa orele de Religie se face prin cerere scrisă a elevului major, respectiv a părintelui sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, înregistrată în Sistemul Informatic Integrat al Învăţământului din România. Potrivit Metodologiei pentru predarea disciplinei Religie, cererea pentru a frecventa orele de Religie se înregistrează în Sistemul Informatic Integrat al Învățământului din România (SIIIR) și este valabilă pe toată perioada de școlarizare în învățământul preuniversitar sau până la schimbarea opțiunii (art. 3, alin. 4-5). Aceste prevederi asigură atât dreptul constituțional de a participa la ora de Religie, cât și pe cel al libertății conștiinței, fiind în conformitate cu Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023. Numărul foarte mare de elevi înscriși la această disciplină școlară (91,39% în ziua de 26 martie 2015) arată interesul acestora pentru o educație integrală, din care nu pot lipsi valorile religioase.
Disciplina Religie poate fi predată numai de personal didactic calificat, avizat de cultele religioase, recunoscute oficial de stat (art. 87, alin. 3 din Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023).
Potrivit Protocolului cu privire la predarea disciplinei Religie – cultul ortodox în învățământul preuniversitar și la organizarea învățământului confesional, inclusiv teologic ortodox preuniversitar şi universitar, încheiat între Ministerul Educației (nr. 13.427/23.10.2024), Patriarhia Română (nr. 10.658/23.10.2024) și Secretariatul de Stat pentru Culte (nr. 2.296/23.10.2024), „programele școlare pentru disciplina Religie – cultul ortodox se elaborează de către Ministerul Educației în colaborare cu Patriarhia Română și sunt aprobate conform legii” (art. 2), „materialele didactice (manuale, auxiliare, mijloace de învățământ) pentru disciplina Religie – cultul ortodox se avizează de Patriarhia Română și se aprobă conform legii” (art. 3). Cultele religioase susțin o educație integrală a elevilor și colaborează în proiectarea elementelor comune din programele școlare (Programa școlară la disciplina Religie – cultul ortodox, pentru gimnaziu a fost model şi pentru programele şcolare ale altor culte religioase, ceea ce arată că disciplina Religie nu urmărește îndoctrinarea elevilor, ci promovează respectul și cooperarea în societate). Totodată, elevii beneficiază de manuale școlare alternative, avizate de Patriarhia Română, evaluate la nivel național și revizuite periodic. Avizul cultului se acordă pentru materialele didactice la disciplina Religie, în baza normelor reglementate de Ministerul Educației, precum și a metodologiilor-cadru specifice, aprobate de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Deoarece Religia este disciplină școlară, parte a trunchiului comun, la propunerea Patriarhiei Române (adresa nr. 7.120/13 octombrie 2008), Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării a organizat etapa națională a Olimpiadei de Religie pentru clasele a VII-a – a XII-a, la Baia Mare, în perioada 10-14 aprilie 2009, pentru prima dată în istoria învăţământului religios românesc. În prezent, participarea elevilor în număr mare la olimpiadele naționale de Religie, organizate anual, arată preocuparea acestora de a înţelege universul şi viaţa ca daruri ale lui Dumnezeu, de a cultiva valorile netrecătoare ale credinței.
Dintre activitățile Sectorului Teologic-Educațional al Administrației Patriarhale, referitoare la ora de Religie, menționăm: demersuri legislative pentru consolidarea statutului acestei discipline școlare (inclusiv campania Nu vrem liceu fără Dumnezeu!, din anul 2008) și pentru respectarea dreptului părinților de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine; realizarea și revizuirea programelor școlare; elaborarea unor lucrări în sprijinul elevilor și al profesorilor; organizarea sesiunilor de evaluare și de acordare a avizului cultului pentru manualele școlare, diverse auxiliare didactice și mijloace de învățământ; avizarea unor platforme digitale de tip e-learning; realizarea a zece ediții ale emisiunii Ora de Religie (în perioada pandemiei, când unitățile de învățământ au fost închise); sprijin pentru înfiinţarea Asociaţiei Părinţi pentru Ora de Religie, a Asociației Profesorilor de Religie și pentru desfășurarea unor activități ale acestora; oferirea unor premii și medalii, din partea Patriarhiei Române, câștigătorilor olimpiadelor naționale de Religie.
